A făcut-o! Sau mi-aţi făcut-o! Mai în glumă, mai în serios, de câteva luni îmi îndemnam băiatul să îsi facă blog, dar întotdeauna respingea vehement ideea,  probabil tocmai din cauza insistenţei mele. Îmi doream să îl văd având alte preocupări la calculator, în afara jocurilor de strategie cu care îsi pierde de obicei timpul. Convingerea mea este că un blog, indiferent cât de simplu ar fi, te trasferă într-o altă lume, îţi oferă altă perspectivă, te ajută să socializezi mai mult, să te cunoşti mai bine şi, de ce nu, să vorbeşti mai bine, să îţi clarifici ideile care îţi bântuie prin cap.

Sper ca blogul pe care şi l-a făcut în această noapte şi pe care a scris un articol, cu dedicaţie spre cei care aseară au comentat aici, să îl scoată din amorţeală, să îi ofere ambiţia de a munci mai mult, de a se perfecţiona. Văd că a preferat să scrie înainte de a avea o temă frumoasă pentru blog, înainte de a face prea multe setări pe acolo. Astea vor veni de la sine, pe parcurs. Important din punctul meu de vedere este că s-a decis, că îşi doreşte să renunţe la timpul alocat jocurilor pentru ceva care îi oferă ocazia de a vedea lumea cu alţi ochi şi de a întoarce imaginea văzută spre lume.

De ce spun că mi-aţi făcut-o? Mă văitam mereu că este bătaie pe calculator, că nu ne mai ajunge timpul şi acum vom fi doi oameni cu blog în casă, vor ieşi certuri, reproşuri, va fi necesar să stabilim un program exact pentru fiecare. Şi totuşi, nu pot decât să vă mulţumesc. Mi-aţi stimulat copilul, i-aţi oferit impulsul de care avea nevoie şi vă sunt datoare.