Am remarcat de câteva zile un nou curent în blogosfera noastră dragă: toată lumea generalizează şi toată lumea cere cu insistenţă să nu mai generalizăm, de parcă ar mai fi rămas în lume prea multe chestii unice, fără pereche. Sigur, uneori chiar sunt deplasate generalizările, însă întâlnim şi situaţii în care trebuie să încadrăm undeva anumite fapte, dacă au trăsături comune. Am spus trăsături? În acest caz, să vedem care sunt noutăţile în materie de frumuseţe facială.

Un băiat din Brazilia a decis că i-ar sta mai bine cu urechi, ochi şi bot de câine, aşa că a plănuit o operaţie de chirurgie plastică. Internetul s-a umplut de fotografii care prezentau cazul pas cu pas, iar discuţiile pe această temă nu au întârziat să apară. Mulţi au spus că omul este nebun. S-a vorbit despre implicaţiile religioase. Eu m-am întrebat în glumă dacă nu cumva dinamoviştilor le va surâde ideea de a deveni câini adevăraţi, măcar parţial, până la moartea internetului. Nu voi pune toate pozele, pentru a nu vă oripila la prima oră a săptămânii…

Aceasta este fotografia care îl arată pe brazilianul nostru înainte…

 

brazilianul

 

 

Aici ne este prezentat în timp ce ochii îi erau acoperiţi de blana câinelui.

 

brazilianul in timp ce ochii ii sunt acoperiti de blana cainelui

 

 

Iar aici rezultatul final, după ce a primit urechi şi bot de câine.

 

brazilianul cu bot de caine

 

 

Ştiind că organismul uman nu este compatibil cu cel al canidelor, negăsind prea multe informaţii pe internet, convingerea mea a fost şi este că aceste poze sunt falsuri făcute dintr-o glumă macabră. Mi-au aprins totuşi imaginaţia şi m-au făcut să mă întreb dacă mai există şi alţi oameni care şi-ar dori să îşi transforme corpul în acest mod. Poate că în viitor medicina va face ca acest lucru să fie posibil, iar standardele de frumuseţe se vor schimba. Deja văd oamenii participând la concursurile de frumuseţe sau dresaj rezervate astăzi doar câinilor.

Să presupunem că ar fi posibil, că procesul ar fi reversibil şi că ni s-ar cere să alegem un animal cu care să ne contopim chipul. Fără să mă gandesc prea mult, în capul meu a răsărit, luminoasă şi jucăuşă, ideea de a alege un mascul lup de tip alfa. De ce lup? Spuneam într-o leapşă de anul trecut că “Nu aş vrea să fiu altceva decât lup. M-aş trezi cu chef de joacă, aş pleca cu toţi ai mei la vânătoare, aş împărţi prada cu ei şi m-aş simţi mereu în siguranţă, ştiind că suntem mulţi, puternici, inteligenţi şi uniţi”.

Dacă ar fi posibil, dacă procesul ar fi reversibil şi vi s-ar cere, ce animal aţi alege?