Îmi face o deosebită plăcere să ofer cadouri, să alerg prin magazine în căutarea lor, să urmăresc reacţia celor pentru care le cumpăr. Dar uneori sunt pusă în încurcătură, pentru că nu ştiu ce anume şi-ar dori anumite persoane şi atunci intru în panică. Rar fac cadouri “la comandă”, adică special pentru anumite ocazii. De cele mai multe ori cumpăr cadouri sub impulsul momentului, din dorinţa de a oferi o mică plăcere unui om care îmi este drag. Sau intru în magazin să caut ceva pentru mine şi văd un lucru care mi se pare potrivit pentru X. Nu stau pe gânduri. Îl cumpăr şi îl ofer cadou.
De cele mai multe ori este simplu. Ştiu ce gusturi au rudele mele şi prietenii. De exemplu, surorii mele nu îi voi duce niciodată o floare în ghiveci, nici măcar un cactus care nu are nevoie de multe îngrijiri, care poate sta neudat o perioadă mai lungă decât un palmier de apartament. Nu îi plac florile în casă. Soţului meu nu îi voi cumpăra niciodată o carte, pentru că nu îi place să citească. Băiatului meu nu îi voi face cadou tricouri roz sau mov, pentru că le arunca la gunoi în secunda următoare.
Trebuie să ţin cont şi de reguli, să nu ofer lucruri intime persoanelor cu care nu sunt intimă. Şi atunci caut să aleg cadouri simbolice, cadouri care să nu mă coste o avere, dar care totuşi să le aducă oamenilor un zâmbet de bucurie pe faţă.
Bine-nţeles că nu nimeresc întotdeauna cadoul potrivit. :)) Sunt convinsă că li s-a întâmplat şi altora să vadă feţe dezamăgite sau să fie ei dezamăgiţi de cadourile primite.
Am primit odată de la un băiat o eşarfă(de fapt era mai mult băsmăluţă) de mătase, crem. Nu am purtat şi nu cred că voi purta basmale vreodată, decât dacă mi-o ia mintea la vale. Vă puteţi imagina ce mutră am făcut văzând baticuţul ăla? Altădată am primit o ojă albastră. Să fim serioşi, am trecut de vârsta aia.
Mi s-a întâmplat să cumpăr o carte pentru o prietenă, convinsă fiind că îi va plăcea. Nu m-am înşelat, chiar îi plăcea, dar o avea deja în casă, în dublu exemplar. :))
Ionuţ a cumpărat în spirit de glumă, pentru o prietenă care îşi îngrijeşte excesiv părul, o perucă roşu cu albastru(nu vă spun cât m-a costat). Biata fetiţă. Nu a gustat deloc gluma.
Voi v-aţi confruntat cu astfel de situaţii?
PS: Ideea acestui articol mi-a venit de la leapşa Adelinei, care vroia să ştie ce cadou i-aş face de ziua ei.
Chiar insemnarea ta e cel mai potrivit cadou, intr-o (alta) zi in care nu se vorbeste decat despre politica.
Multumesc, Intuneric. Ce dragut din partea ta. 😉
Astazi chiar ma voi feri sa intru pe blogurile unde se vorbeste despre politica.
Oh da, cate tepe nu mi-am luat la cadouri… Am probleme mereu cu persoanele pe care abia le cunosc si doar presupun ca le-ar place ceva. Uite de ex., de Craciun i-am luat lui Cris Mary o pereche de cercei iar ea nu are gauri in urechi! 😆 Nici eu nu prea port cercei decat la ocazii si doar apropiatii stiu asta.
:)) Am patit-o si eu cu cerceii, pentru o colega de munca. Nu vazusem in atata timp ca nu avea gauri in urechi. :))
Mie imi place sa port cercei, dar de cand am renuntat la cei de aur, pe care ii aveam mereu in urechi, nu mereu imi aduc aminte sa ma impodobesc inainte de a iesi din casa.
“Ionuţ a cumpărat în spirit de glumă, pentru o prietenă care îşi îngrijeşte excesiv părul, o perucă roşu cu albastru(nu vă spun cât m-a costat). Biata fetiţă. Nu a gustat deloc gluma.”
:)))))))))))) Tare de tot, cred ca tipa era dinamovista. 😀 Ce idei mai au si baietii astia! Si ce umor! 😛
Hai sa-ti spun ceva, e foarte greu sa nimeresti cadoul potrivit pentru o persoana extrem de pretentioasa, care nu stie nici macar ea ce sa-si cumpere(sau nu gaseste pe gustul ei) cand merge la shopping. Imi aduc aminte ca intr-o zi am colindat intregul Salonic pentru un biet suvenir. Poti sa-ti imaginezi ca nu am gasit nimic care sa-mi placa? Imi doream ceva de imbracat(un tricou, o bluzita), dar pana la urma, ca sa nu ma intorc cu mana goala, am ales doua inele(fantezie).
Concluzie: greu de tot sa ma nimereasca pe mine cineva cu un cadou care sa-mi placa. De cele mai multe ori am strambat din nas. 😛
Habar nu am daca era sau nu dinamovista. Chiar il voi intreba cand se trezeste. :))
Am si eu zile in care nu imi place nimic, se roaga Mihai de mine sa imi cumpar ceva si colind magazine in disperare, fara sa gasesc nimic. Dar recuperez in zilele in care imi place tot ce vad. :)) Nu sunt chiar asa pretentioasa. Si ma feresc sa fac cadouri oamenilor foarte pretentiosi, de genul tau. 😛
credeam că am fler la cumpărat cadouri, dar de la o vreme de când nu prea mai am timp să mă gândesc la o idee trăznită de cadou, am momente când îmi vine să le pun nişte bani în braţe şi să le spun: “n-ai vrea să te duci să-ţi iei ceva, ce-ţi place ţie ?”
Ar fi atât de simplu… 😀
Eu asa simt cand trebuie sa cumpar cadouri pentru cei de felul lui Nice. :))
nu ştiu cum e Nice, dar îţi spun cât de cârcotaşă sunt eu ! E cel mai greu să-mi cumpăr ceva, mă ia groaza când pornesc la drum. Parcă nimic nu e în regulă. Dar şi dacă găsesc ceva şi spun din prima “îmi place” e grav, că pe urmă nu mă mai uit la preţ….
Asa sunt si eu! 😀
La fel si eu. Suntem femei, cred ca este scris in codul nostru genetic sa gandim asa. :))
La fel si eu cumpar cadouri simbolice sau ofer direct banii (mai nou). Pana la urma, fiecare isi cumpara ce vrea si nu are rost sa-i bag eu pe gat ce mi-ar place mie.
Am incercat si eu de cateva ori metoda cu banii dati direct, dar nu o poti face chiar cu oricine. Unii inca mai cred ca este de prost gust sa oferi bani.
cam greu de gasit cadouri, mai ales pentru oamenii pe care nu-i cunosc destul sau pentru cei care au de toate. la cei pretentiosi ma rezum la un buchet de flori sau o sticla de vin. daca nu le place, asta e, macar stiu ca nu mi-am pierdut ore in sir cautand cadoul perfect 😀
Mai ales pentru cei care au de toate sunt cadourile simbolice. Celorlalti le poti oferi putin din ceea ce le lipseste.
@Daniela
In adolescenta obisnuiam sa primesc un cadou-doua simbolice si bani de la ai mei… care stiau ca mai bine ma lasa sa-mi aleg eu cadoul substantial.
E ok, adr treaba asta nu poti s-o faci cu persoanele care nu-ti sunt rude. Sau prieteni ff apropiati.
Nici macar cei foarte apropiati nu gusta mereu cadourile in bani.
Micile atentii din partea prietenelor sunt binevenite pentru mine
Dar cu cadourile nu prea le nimeresc ai mei asa ca de fiecare data imi dau bani. Aici e mult mai elegent. Primesc cate un card cu o anumita valoare sa-mi cumpar orice de la un anumit magazin. De obicei magazinele mele preferate cu haine sau Swarovski. Nu-ti imagina ca dau sute de euro……pe swarovski. Intra mereu la reducere cate ceva din colectie si cu cate 80 de euro pun “labuta” odata pe an pe o bijuterie dupacare salivez….
Am si eu o prietena care primeste de la sotul ei un card la fiecare aniversare. Cred ca este dragut acest obicei, in familie.
ha,ha,ha…eu tot la solutia “bani” am ajuns…
eheee, maica, pe vremuri era mai usor: orice cumparai “pe sub mana” – parfum, sapun, tigari, cafea,haine era primit cu sclipiri de bucurie in ochi! Sa nu uitam de bibelouri, macrameuri si cristaluri ! 🙂
:)) Da, maica, pe vremea mea ofereai un bibelou, o carte, un plic de cafea si scapai. :))
Mie nu-mi place sa cumpar cadouri, ocupa timp si la varsta mea imi mananca mai toti banii pe care ii am :)). Daar, in schimb imi place sa primesc :d, nu conteaza ce, cat de mic sau cat de mare, daca-mi dai un cadou, sunt al tau :))
La varsta ta, baiatul meu ma pune sa cumpar cadouri pentru fete, cadouri pentru majoratele la care merge, cadouri, cadouri, de ma lasa mereu fara bani in buzunar. :))
si eu dau rateuri cu cadourile.
Prefer sa intreb: “spune ce vrei sa nu iti cumpar ce nu ai nevoie :D”
Asta merge la persoanele care iti sunt apropiate. Dar nu te poti duce la o persoana pe care abia ai cunoscut-o sa ii spui asa ceva. :))
Pfaiii, cand vine vorba sa cumpar un cadou cuiva , intru in panica. Merg prin magazine, imi ia foarte mult sa ma hotarasc si nu stiu cum se face ca in ultimul moment se aprinde beculetul si imi aduc aminte ca persoanei respective ii plac tricourile cu mesaje haioase sau ca e foarte usor de multumit daca ii duci ceva haios.. Si uite asa rezolva problema. Dar din pacate asta nu se intampla de fiecare data. MI-e tare greu sa cumpar unui baiat ceva, desi aparent poate parea usor..din punctul meu de vedere nu e..Cateodata sunt mai pretentiosi ca noi 😛
Desi se spune ca fetele sunt mai pretentioase, am remarcat ca ele se bucura de orice nimic primit cadou, spre deosebire de baieti, care se stramba daca nu primesc exact ce sperau.
Trebuie sa-ti spun ca deja de cativa ani e chiar OK sa faci cadou bani. Am aflat si eu dupa ce mi s-a intamplat chiar mie sa mi se faca un astfel de cadou, de ziua mea.
Candva am mai scandalizat putin pe cineva cu un raspuns de genul asta. Nu e deloc ceva rau cata vreme nu cunosti preferintele sau poti s-o dai in bara, nimerind vreo dublura sau ceva care sa nu placa deloc persoanei. Banii sunt un cadou mult mai bun. Omu poate sa-si ia ce doreste din ei. Sau ii poate pastra 😉 :))
Asa ca, in ultima vreme, fac din ce in ce mai des cadou bani.
Mi se pare practic si corect Elly 🙂
La mine este destul de adanc ancorata ideea ca este de rost gust sa oferi bani. Dar cu rudele si prietenii apropiati am incercat. Si pareau multumiti. 😉
Nu, nu este deloc de prost gust. Este chiar ceva ce te scuteste de multe greseli si bataie de cap. Nu am patentat eu chestia asta…
In ultimul timp am cam trecut peste aceasta bariera, dar nu stii cu cate emotii…
Poti sa.mi trimiti flori sa pun in vaza,vad ca ai uitat ca imi plac f.mult
Nu am uitat, nesuferito. Vorbeam despre lucrurile pe care NU ti le-as face cadou. 😛
Mie imi plce sa fac cadouri, chiar daca trebuie sa caut zile intregi pana gasesc ceva mai deosebit,A darui e chiar mai placut decat a primi.Si neaparat o dedicatie personalizata in versuri sau proza:)
Pe vremea cand felicitarea era nelipsita de langa cadou, imi storceam creierii ore intregi sa gasesc o urare deosebita. Si simteam o bucurie imensa vazand sclipirea de uimire intiparita pe fetele sarbatoritilor. :))
[…] general, pentru fetiţe am cumpărat cadouri. Cercei, muţunei de pluş, ba pentru una chiar şi o perucă. Şi-au imaginat ei, băieţii, că va gusta gluma şi se va bucura de nebunia roş-albastră. ) […]