Am primit o leapşă drăguţă de la Aura, în care trebuie să descriu o dimineaţă din viaţa mea. De trei luni, dimineţile mele seamănă atât de bine între ele, încât nu le mai pot deosebi.

Îmi incep întotdeauna diminetile când răsare soarele, în jurul orei 5, din simplă obişnuinţă formată în ani de zile.

Nu lenevesc nici o clipă în pat, pentru că zilele sunt tot mai scurte, aşa că deschid ochii, cobor ameţită împiedicându-mă în pături şi aprind calculatorul. De când a fost bolnăvior trebuie să îşi ia tratamentul în fiecare zi, un mic restart la router. Până se trezeşte bine din somn PC-ul, eu pregătesc cafetiera, aduc un scăunel lângă fotoliu, ceaşca, zahărul, scrumiera şi ţigările. Deschid geamul, mă aşez în fotoliu, savurez pe îndelete cafeaua şi în timpul ăsta arunc un ochi pe comentariile noi. Termin cafeaua(cam într-o jumătate de oră, timp în care fumez două ţigări) şi dau o fugă la baie să mă spăl, după care rămân pironită câteva ore la calculator, uitând de orice altceva.

Acesta este ritualul meu de dimineaţă. Dacă nu aţi făcut această leapşă încă, vă invit să o luaţi.