Îl privesc o secundă în ochi, întrebându-mă ce crede despre toate astea. De după ochelarii cu rame groase mă întâmpină doi bulgări albaștri de gheață, prin care nu pot desluși nimic. Simt o zbatere ritmică în pereții stomacului, de parcă toate temerile și toată încordarea din ultimele zile și-ar fi făcut culcuș acolo.

Caut căldura canapelei de piele din separeul restaurantului și simt cum palmele mele umede lasă dâre pe ea. Aș vrea să ies la aer, să trag în piept răcoarea serii de vară, cu multitudinea ei de parfumuri florale. Gândurile îmi zboară spre o altă seară, o seară care îmi va rămâne veșnic în amintire, indiferent de cum vor evolua lucrurile.

Ținându-ne de mână, ne plimbăm pe sub salcâmii bulevardului. În locul acestor bulgări de gheață, atunci mă adâncisem în apele calde ale unor ochi de culoarea castanelor. Râsul nostru vesel părea să acopere muzica venită dinspre terasele aglomerate. Îmi dădea să gust din înghețata lui cu aromă de vanilie si migdale și eu aveam impresia că este mai gustoasă decât a mea, doar pentru că fusese atinsă de gura lui.

Încerc să nu clipesc. Nu vreau ca cineva să îmi vadă lacrima care se pregătește să coboare pe obrazul palid sub fardurile întinse la repezeală. Nu credeam că iubirea poate să doară atât de tare, dar și dacă aș fi știut, tot m-aș fi lăsat purtată pe aripile ei. Un clinchet de pahar mă aduce înapoi la masa din separeu.

Se fac planuri, se vorbește aprins despre costumul de mire, masă și nuntași. Spiritele s-au cam încins. Părinții lui nu cad de acord cu ai mei. Mie puțin îmi pasă. Îi urăsc pe toți cu aceeași tărie. Nu pot să cred că în acest secol se poate întâmpla așa ceva! Credeam că omenirea a evoluat, că s-a terminat cu căsătoriile aranjate de părinți, însă tocmai ai mei mi-au dovedit că mă înșelam.

Nu vreau și nu pot fi de acord, însă nu văd cum m-aș putea opune. Mi-e silă de acești bulgări de gheață care stau apatici, așteptând ca alții să le decidă soarta. Aș vrea să am curajul de a mă ridica de pe canapea, de a le spune tot ce gândesc despre ei și aranjamentele lor din interes. Nici unul dintre meseni nu pare să cunoască noțiunea de iubire.

Oare ce ar spune dacă m-aș ridica și le-aș vorbi despre căldura din ochii de culoarea castanei, despre dragostea noastră, despre planurile pe care ni le-am făcut? Cum ar reacționa dacă le-aș povesti că ne-am gândit să plecăm în orașul unde el a crescut, chiar înainte ca bomba să se abată asupra mea, a noastră? Ce inspirată am fost ca nu i-am dezvăluit acest secret surorii mele! Acum m-ar fi trădat!

*

Toate astea fuseseră gândite și trăite cu câteva săptămâni în urmă de către nefericita fată. Teama de părinți și de influența Bulgărilor de gheață o reținuse și o făcuse să accepte tot ceea ce fusese plănuit. Preferase să devină mireasa altuia, doar pentru a fi sigură că drumul prin viață al iubitului cu ochi blânzi, de culoarea castanei, nu va fi barat de către influentul tată al Bulgărilor de gheață.

În sala mare unde avea loc nunta se întâmpla ceva. Până și mireasa, care până atunci păruse pierdută într-o lume a ei, acum își ridicase ochii triști, încercând să înțeleagă de ce râdeau cu atâta poftă invitații. Una dintre mătușile Bulgărilor de gheață îi făcuse zeci de urări tânărului cu sacou bleumarin, crezând că este nașul mirilor, când era de fapt fratele său geamăn. Fata nu vedea nimic amuzant în acest incident, dar a zâmbit, ca lumea să nu-i vadă lacrimile neplânse.

Când petrecerea s-a terminat, iar mirii s-au retras în camera nupțială, până și luna s-a ascuns între nori, pentru a nu vedea nelegiuirea. S-au auzit foșnete de mătase, apoi mișcările trupurilor tinere ce își căutau locul în patul generos. Bulgări de gheață întinde mâna și atinge pielea catifelată a fetei. Ea se-nfioară și se retrage de parcă ar fi fost curentată. O alta încercare, o altă retragere bruscă. Îl simte cum se rezeamă într-un cot, simte cum mâna lui îi trece pe lângă obraz, întinsă spre veioză.

-Ai putea măcar să te prefaci că mă suporti! Ești mai rece decât un mort, femeie!

Fata este ușor speriată. Simte cum lumina puternică a becului aprins de Bulgări de gheață îi trece prin pleoapele strânse. Deschide ochii, clipește de câteva ori și își dă seama că a fost doar un vis oribil, alungat de farurile unei mașini ce străbătuse noaptea.

Se desprinde din brațele soțului, îl trezește din somn, mai aruncă o privire pe sub gene ferestrei întredeschise și începe să povestească:

-Iubitule, am visat că eram în separeul unui restaurant, alături de părinții mei și de o altă familie, cu al cărui fiu, Bulgări de gheață, urma să mă căsătoresc. Ascultă:

Îl privesc o secundă în ochi, întrebându-mă ce crede despre toate astea. De după ochelarii cu rame groase mă întâmpină doi bulgări albaștri de gheață… În timp ce noaptea se așterne peste strada tăcută, cei doi tineri rămân întinși în patul în care s-a imprimat parfumul ei, La Petite Robe Noire, cu note de lămâie siciliană, migdale, trandafir, mosc, vanilie și patchuli. Ea îi povestește coșmarul, teama pe care o simțise și fericirea de a nu-i fi spus surorii ei secretul unei iubiri imposibile, iar el o mângâie ușor, încercând să o liniștească.

Tema de astăzi, Parfumul unui secret, a fost aleasă de Alexandra.