Bucovina. Ţinut de legendă, renumit prin frumuseţea cu care încântă ochii vizitatorilor. Bucovina. Acest tărâm miraculos, care atrage an de an tot mai mulţi oameni dornici să îi admire frumuseţea şi naturaleţea, să se bucure de tradiţiile care s-au păstrat mult mai bine decât în alte zone. Amintesc aici doar de împistritul ouălor din Săptămâna Mare a Paştelui, despre care puteţi găsi detalii pe internet.

Nu am călcat niciodată prin Bucovina şi totuşi iubesc acest ţinut. Mi s-a vorbit mult despre el, mi-au fost descrise obiceiurile oamenilor de acolo, am văzut zeci, sute de imagini care spuneau clar că este păcat să trăieşti atât de aproape şi să nu pui piciorul în iarba crudă a Bucovinei, să nu admiri ceea ce natura şi omul au creat cu răbdare.

Invidia mea creşte de la an la an, mai ales în perioada sărbătorilor, atunci când Bogdana şi Adrian pleacă în Bucovina, la bunicul ei. Invazia de fotografii făcute la mănăstiri, pe dealuri, în zăpadă sau printre flori, vederea acelor pământuri de basm, mă face să visez la concedii petrecute acolo, la distracţii simple, la plimbări lungi, la aerul curat, la ceea ce iese din mâinile harnice ale femeilor din acea zonă.

Dau frâu liber imaginaţiei şi mă văd făcând o excursie de câteva zile în Bucovina, poate cu cazare la hotel radauti, unde totul pare că este mai mult decât pregătit pentru a primi oaspeţi. Mă văd făcându-i o surpriză Bogdanei, mă văd întâlnind-o ca din întâmplare la Atelierul de ceramică neagră de la Marginea sau pe pârtia de schi din Suceviţa, făcută parcă special pentru nepricepuţi ca mine. Apoi mă trezesc din visare şi îmi spun că TREBUIE să găsesc o soluţie pentru a ajunge în Bucovina, înainte de a umbla în baston.