Hotărâseră ai mei într-o perioadă să vândă apartamentul şi să cumpere o casă. Nici unul dintre ei nu crescuse la bloc şi se plictiseau, îşi doreau, ca şi mine de altfel, curtea lor, grădina lor, chiar şi câteva animăluţe. Dar s-au răzgândit destul de repede, pentru că nu cădeau de acord. Mama nu avea nici un chef de crescut purcei, tata nu voia la periferie, unde erau prea mulţi ţigani, iar nouă ne-ar fi fost greu să ne mutăm la altă şcoală, să ne pierdem prietenii pe care îi aveam. Mare greşeală, pentru că viaţa oricum ne-a despărţit de ei.
Numai că eu am rămas cu această dorinţă, încă mai visez să am casa mea, cu o curte mare, cu vreo trei câini alergând liberi prin iarbă, cu flori multe şi un cârd de raţe numai bune de jumulit.
Mă văd trezindu-mă dimineaţa, ieşind în curte cu cafeaua aburindă, prin iarba plină de rouă, în mirosul proaspăt de flori al naturii. Văd curtea plină de verdeaţă, văd un Husky moţăind leneş cu capul pe genunchii mei, văd un dalmaţian alergând năuc până la poartă şi înapoi. Mă văd pe mine aranjând nişte floricele în bocancii vechi şi jerpeliţi rămaşi de la Ionuţ, aşa cum au făcut nişte doamne inventive în pozele astea.
Aş mânca fructele şi legumele direct de la sursă, chiar dacă ar trebui să le îngrijesc timp de câteva luni înainte.
Dar nu aş renunţa la buchetul de bălării din hol, adunat cu grijă şi răbdare de fostele mele colege, printre hohotele nebune de râs. Şi pentru că am reuşit să le pozez, vreau să vi le arăt şi vouă, să vă miraţi de nebunia mea.
Era cam ciufulit, că l-am mişcat din locul lui, dar vă daţi seama despre ce fel de “ciulini“ vorbesc. :))
Am terminat de băut cafeaua, aşa că nu mai visez. M-am trezit şi îmi dau seama că probabil voi mai sta mult timp la bloc, închisă între patru pereţi, cu vecinele bârfind sub geamul meu, că voi fi nevoită încă mult timp să străbat o jumătate de oraş pentru a poza o floare. Trist.
Vienela, oriunde sunt avantaje si dezavantaje.
La casa ai multe dar trebuie si timp pentru ele si dispozitie sa faci lucruri pe care uneori deloc n-ai chef. Iti spun din proprie experienta. N-am chef in fiecare zi de toate dar n-am ce face. Mai tarziu trebuie sa plec la udat. Si apoi alte si alte treburi. Ajung aproape de 10 in casa, mancam si ma mai chinui cu blogul. Azi noapte, cand aveam si eu planuite niste vizite, comentarii, fiindca am ramas cu restante, mi s-a luat net-ul. A venit azi, dupa ora 11.
Iata ca stii si o zi a mea ce inseamna cateodata :)) Nu e numai bucurii.
Buchetul tau…nu e numai ciulini, de fapt deloc. E un adevarat aranjament ikebana. Simplu dar cu atat mai frumos.
Si la bloc pica mereu curentul, probabil s-au inmultit utilizatorii de net. :))
Visez o casa si o curte, nu sa ma fac agricultor, sa umplu campurile de cartofi. Asa, fructe, doua rosii poate, pomi fructiferi si multe flori. As vedea daca ma descurc si poate in anii urmatori as renunta la rosii. :))
:)) Multumesc. Stiu ca nu este nici ikebana, nici foarte frumos, dar este al meu si imi e drag. :))
of, cat viez si eu la casa mea cu gradinita si cativa copacei pentru pisoiasii mei. Dar, va veni si timpul ei ;)
Citisem de curand pe la Vladimir ca iti doresti o casuta. Pentru tine este mult mai usor sa iti implinesti visul… , dar si eu sunt optimista. Nu stiu pe ce ma bazez, dar visez fara probleme, cu ochii deschisi. :))
Același vis am și eu, mai ales că am crescut la bunici, la țară. De ani buni visez la o casă cu grădină, și mulți pomi, și am să mai visez ani buni de acum :). Deocamdată am doar husky-ul.
Eu cred ca visez tocmai pentru ca nu am avut bunici la tara. :))
Bine ca ai macar catelul, este un inceput. ;)
“visez” era pe acolo, mi-au fugit degetele aiurea pe tastatura :))
Se intelege fara probleme si stim ca doar din graba s-a intamplat. ;)
Şi eu aş vrea o casă undeva în mijlocul naturii, unde să nu mă mai trezesc în cântec de bormaşini şi schelălăit de maidanezi. Dar mă gândesc că fiecare locaţie are avantajele şi dezavantajele ei…aşa că momentan, mă mulţumesc cu ceea ce am. Poate când voi “creşte mare” voi avea şi căsuţa mult visată.
La casa te vor trezi cocosii, chiar daca nu vei creste tu. :)) Dar tot este mai placut un cucurigu decat bazaitul bormasinii. :))
Te faci tu mare… vine ea si casuta. ;)
Si eu vreau la casaaaaaaaa. :( M-am saturat pana peste cap de stat la bloc…
Tu, de 18 ani… Dar eu, ca stau de 40 si … de ani la bloc?
cine nu-si doreste sa aibe ocasuta cu multa verdeata si flori in jur?
cred ca e visul fiecarui om. Nu vad vreunul sa zica “mama, abia astept sa ma mut la bloc, acolo intre 4 pereti, sa ma uit pe geam prin praf, cat de misto!”
Chiar nu stii cati sunt care spun ca ei nu ar da conditiile de la bloc, unde nu trebuie decat sa te pricepi la manuit telecomanda, nici pentru cea mai frumoasa vila?
Crezi ca toti sunt loviti la cap, cum suntem noi, sa viseze ca vor face bataturi in palme sapand la rosii sau la floricele? Sau sa viseze ca vor pleca pe o insula facuta din bidoane de plastic? :))
Sa stiti ca omul e o fiinta ciudata. Vrea mereu ce n-are. Ii invideiz uneori pe cei care stau la bloc. Nu, nu prea ma vad stand la bloc, dar am spus, si acolo sunt unele avantaje.
Vienela, nici eu nu fac agricultura pentru toata strada :))
Doar pentru noi…ca un hobby, dar chiar nu-i usor. Mai am si putina vie…si pe langa rosii tot felul de alte legume: ceapa, usturoi, fasole, mazare, sfecla, telina, ardei, dovleci, dovlecei, niste porumb…nu multe, dar sunt. Si tot timpul e ceva de facut. Pentru ca astea se intind pe tot timpul anului…
Nu cred ca m-as apuca sa plantez chiar de toate, pentru ca visez la o viata lejera, in care sa fac totul din pura placere… Sa am bani destui si sa plantez doar floricele. :))
Off, m-ai facut sa imi aduc aminte de frumoase zile petrecute la tara in copilaria mea cand veneam acasa plina de ciulini si cu frunze-n par.
Mi-e dor, mi-e tare dor de atunci. :<
Nici macar atata lucru nu am avut in copilarie… Pentru ciulini, trebuia sa mergem pe linia de tren moarta de la vest. :))
Mie-mi place la bloc, n-am visat niciodata la o casa. Nu stiu, mi se pare prea mult de lucru, cheltuieli mult mai mari, plus ca nu iti poti face decat in anumite zone casa, iar acele zone nu-s foarte accesibile.
Nu imi imaginez o coliba, ci o casa in toata regula. Daca as avea posiblitatea sa imi fac o casa asa cum imi doresc, probabil mi-as permite sa o pun intr-o zona placuta si nici cheltuielile nu mi s-ar mai parea prea mari. ;)
hihihi…este o vorba: ” ai grija ce-ti doresti” !…Elly are dreptate, nu este numai o placere sa locuiesti la curte. Elyy nu a pomenit nimic de reparatiile din fiecare an(la o casa), strict necesare ! Bunicii mei locuiau “pe sol”, aveam gradina in care sa stau, sa mananc rosiile “pe loc”, struguri, mere…cate si mai cate…Dar in fiecare an imi auzeam bunicii: “anu’ asta trebuie reparat acoperisul… gardul…podul…bucataria de vara…magazia…” De fiecare data era ceva de reparat, de investit…multa munca si daruire…
P.S. Scuze de absenta motivata( sa zicem asa ! ) :)))
Exista si avantaje si dezavantaje, nu spun nu. Dar as vrea sa imi pot permite totusi o casa, chiar daca ar trebui reparat mereu cate ceva…
Aveai scutirea deja vizata… ;)
Eu am locuit numai la casa si în romania si aici, nu stiu cum e la bloc dar stiu ca si ieri si azi am lucrat în gradina care nu e mare, dar daca ati vedea cum îmi arata mainile…. nu ca sunt eu mare cucoana, dar sunt zgariata si am facut basici de la foarfeca si de la sapat, asa ca uneori ma gandesc ca mai bine pavam totul si gata cu gradina, totul la ghivece. Ma mai gandesc!
Nu stiu daca imi doresc sa am basici in palme, dar merita sa incerc, pentru a-mi implini visul. :))
Sa ne arati poze cu gradina ta, Minnie.
este frumos la casa,lasa poate te muti la anul.si ma chemi sa te ajut la gradina,doar stii ca si ti m.ai ajutat.
Acum era bine, ca tot te-ai apucat de facut gimnastica. Nici nu ai mai fi avut nevoie de mers la sala. Putem face un pact: eu te voi chema sa ma ajuti la gradina si pana atunci tu ma poti chema sa te ajut la un gratar. :))
da sambata vii la mine si facem un gratar,da?
Vin sambata asta, ca am fost prea ocupata saptamana trecuta. :))
Asadar ar trebuii sa ma felicit ca stau la tara :))
Da. Si sa stii ca unii te invidiaza. ;)
Mie imi place mai mult in apartament decat la casa:)
Dar acum locuiesti la casa, Aniela?
Buchetul de “balarii” :)) Mie-mi plac balariile! Cand aveam caine si il mai plimbam pe camp adunam fel si fel… Unele erau gata uscate, altele se uscau frumos… Si mereu aveam un coltisor cu un decor nou – pentru ca e ieftin sa-l tot inlocuiesc :)
Cei care locuiesc “pe pamant” sunt mai… senini – chiar daca e mai mult de munca :) Eu imi doresc… :)
Nu mai am caine, dar tot adun balarii cand gasesc ceva care sa imi placa.
Iti doresc si eu sa ajungi sa locuiesti la casa, daca iti doresti. :))
La casa e foarte frumos, simti altfel timpul, simti altfel anotimpurile. Vara la casa este o binecuvantare, mai ales cand vine canicula :D … daca ai un copac imens langa casa … uiti ce e aia caldura (vorbesc din experienta) plus fel si fel de placeri, asa cum ai zis mai sus. Toamna … nu mai zic … e o nebunie :D mai ales pentru cei impatimiti cu pregatirile de iarna. Iarna la fel … pentru mine este o placere, mai iesi afara, mai dai o lopata de zapada :D mai bei un vin fiert, mai bati pe cineva cu zapada, te mai amuzi putin de caine cand il vezi ca dispare in mormanul de zapada si trebuie sa sapi dupa el sa-l gasesti :D … sunt foarte multe lucruri frumoase. Primavara nu mai zic … cand incepi sa observi cum fiecare frunzulita apare, sa nu mai zic in mai, daca ai norocul sa fii inconjurata de pomi :D … ce parfum, ce nebunie. Sunt si greutati la casa, nimeni nu zice nu, dar merita de 100 de ori mai mult decat un apartament …
Ai adus atatea argumente, incat as vrea sa ma mut chiar acum, inainte de a veni toamna. :))
Toti ne dorim o casa..Anul trecut as fi avut posiblitatea sa achizitionez una, dar pana la urma m-am dat batut..Si am hotarat impreuna cu nevasta, ca la batranete ne mutam din oras..:)
Nu cred ca ma razgandeam, daca as fi avut posibilitatea sa ma mut la casa. Dar este bine si la batranete. ;)
Te cred! Slava Domnului,stau la casa. Culmea ca aici stiu danezi care au stat la casa toata viata si la pensie,sau in fine, la 60 de ani se muta la bloc :D Ori or fi blocurile lor altfel- na,un bloc nou,cu vedere la mare de cum iesi din el , cred ca e altfel :))- dar ma gandesc si la locatari- ori omul vrea la un moment dat opusul a ceea ce n-a avut.
Nu mai, vand casa, cumpara apartement si cu restul de bani zic ciu-ciu copiiilor, zambesc rautacios si cu colti catre nepoti si pleaca in croaziera sau unde vor muschii lor :P. Pe bune (nu pare da-s serios, zau!). De aia e plina Europa de tatai si mamai norvegieni (ca mai sunt si activi ticalosii :P). Te uiti cu mila nedisimulata la progenitura lor. Uuundeee sunt vremurile de alta data cand lasau frumos mostenire??? S-au dus! :)) Ma rog, eu zic de Norvegia ca acolo stiu, dar cum mama Danemarca e alfa si omega, inceputul si sfarsitul si zona de evacuare cu care e bine sa ai relatii bune in caz ca seaca petrolul, as zice ca modelul e copiat de la voi.
Sa stii! Stiu copii care au platit chirie parintilor in studentie.Si mai stiu ca noi platim de ani de zile la banca pentru firma cumparata pe bani multi de la socri.Ei s-au dus intre timp, si noi inca platim.Mostenire ca in Ro, asta ziceam si eu,nu exista.Dar lor li se pare normal asa, au alta gandire.
Poate ca asa isi stimuleaza copiii sa invete sa faca bani, desi mie mi se pare inuman sa imi las copilul sa se chinuie, pentru ca eu sa ma pot plimba prin lume.
Poate pentru ca de la o anumita varsta nu iti mai trebuie mult spatiu, multe lucruri si nici mult de munca. :))
Si mama tot zicea intr’un timp sa ne mutam la curte, dar a renuntat la idee din fericire:)) Prefer la bloc:d
La mine mai mult tata era cu mutatul la curte. Mama adora confortul oferit de apartamente, desi acum locuieste la casa. :))
In Sibiu, stau in chirie la apartament. Nu ma simt foarte izolata pentru ca, din fericire, am gasit un apartament cu un balcon imens. Insa, tot casa o prefer si eu. In Maramures stau la casa, chiar la poalele muntelui. Am de toate acolo, curte, animale, flori, fructe de padure, etc:))
Acum stau la parter si nu am balcon, iar asta imi aduce o nemultumire in plus. Si nu iti este dor de toate astea cand esti la Sibiu?
Si eu (inca) visez la o casuta, mica dar cu gradina mare.
Nici eu nu vreau casa mare, dar curtea visez sa fie mare, mare…
Eu am fost crescuta la bloc, 100%, nu am avut bunici la tara…dar imi placea la nebunie sa merg la cate o prietena la bunici. Am visat ani de zile sa avem o casa. Si de 4 ani jumate, stam! E drept ca am schimbat tara ca sa avem asta, in Ro incepusem proiectul casa (ne cumparasem pamant) dar nu stiu daca la ora asta am fi reusit sa locuim inca la casa. Aici am luat-o pe credit, e drept, dar stam la casa. E incomparabil! Cum eu merg peste saptamana si stau la bloc, simt foarte tare diferenta. Abia astept sa ajung in we-uri acasa si sa ma relaxez…spatiu, curte, flori, verdeata…chiar daca numai vreo 6 luni pe an, tot merita :).
La fel ca si mine…, la bloc si fara bunici la tara, doar intre betoane… Cand am ajuns la liceu si am cunoscut fete care locuiau la tara, am crezut ca am ajuns in rai. Nu scapam nici o ocazie de a ma duce la ele. :))
Asta cu plecatul la bloc este doar pe perioada scolarizarii, nu?
Da, statul la casa implică timp pe care il iei de la altele. Totdeauna se strică ceva. Buchetul tau…pare a la Vienela…clar. Nu mă mir. Şi incă ceva: mă bucur că răspunzi la mesaje aici la tine acasa. Te pup. Să ai o zi buna. Eu cred că mă retrag…o perioada. Cred, nu sunt sigura. Sunt pustiita.
Ne dorim ceea ce nu avem… Cand eram copil visam sa traiesc intr-o padure virgina (padurea adica), sa fiu inconjurata de plante si animale, sa trag in piept aer curat si sa ma bucur de frumusetea naturii. Partea cu animalele vad ca s-a cam implinit, daca ne luam dupa articolul despre maidanezi. :)
Raspund, dar uite ca sunt de trei ore la calculator si nu am reusit sa comentez decat pe 3 bloguri.
Adriana, nu stiu daca iti va face bine retragerea temporara… Ramai printre noi, nu sta singura cu ochii atintiti in gol!