Începi o conversaţie banală cu tine însuţi,
Uitat pe o bancă scorojită, în oraşul pustiu,
Tot tragi din ţigarea subţire şi-amară,
Limită nu îţi impui nicicând, deşi ar trebui.
Privesc la tine de după perdeaua fină…
Scump preţ vei mai plăti cândva, o ştii şi tu.
Provoacă azi seism după seism în cartier,
Lipseşte-i de plăceri nevinovate pe ceilalţi…
Nimeni nu te va plânge, nu te va ierta…
Pas după pas se vor îndepărta nepăsători…
Cheltuim toţi energie şi timp pentru a ne feri…
Cale bătută pe drumul ales, brav general de cartier!
Călare pe mulţi cai deodată, toţi negri şi cu emblemă în frunte, tânărul bărbat parchează în faţa blocului, coboară geamul şi scoate cu două degete o ţigare, scrumând nepăsător pe trotuar. Trezeşte vecini, trezeşte şi morţi cu muzica ce răsună din bolidul scump. Nu înţeleg cum poate sta în acel spaţiu închis, în care decibelii sunt peste limita suportată fără probleme de urechea umană. Nimeni nu îndrăzneşte să îi atragă atenţia, pentru că a lăsat deja urme prin cartier, a avut grijă să se facă remarcat, ca tot omul de bun-simţ să se ferească, să i se dea din cale.
Îl privesc de la o distanţă sigură, îl ocolesc dacă ne întâlnim întâmplător atunci când ies din casă şi mă întreb de ce provoacă scandal după scandal. Vrea să pară nervos sau poate chiar este? Nici măcar nu mai este la vârsta la care pentru un asemenea comportament oamenii ar fi dat vina pe hormoni. Nu îmi rămâne decât să cred că îi lipseşte educaţia… sau poate dragostea.
Îmi aminteşte de adolescenţii furioşi din filmele de duzină. M-am tot uitat la el într-o zi, i-am urmărit mişcările, i-am ascultat vorbele răstite, l-am văzut făcând un pas spre o pereche ce trecea grăbită pe trotuar, l-am auzit cerându-le o ţigare, deşi avea în maşină un pachet şi am ştiut că vrea doar un motiv de ceartă. În jurul lui s-au adunat rapid câţiva trântori, cei ce rezeamă garduri zi de zi, dornici să participe şi ei măcar cu o vorbă şi câteva râsete cretine. Nu s-a întâmplat nimic, au renunţat repede la ideea de a deranja acea pereche. Dar se vedea că aveau experienţă, că nu făceau asta pentru prima dată.
După astfel de scene, după ce auzi şi bârfele care circulă pe seama lui şi a găştii ce îl urmează mereu, începi să te întrebi ce caută printre noi, ce poate face societatea cu specimenele ce vor să trăiască în afara regulilor şi de ce cheltuim banii statului sperând că îi vom reeduca, dacă ei nu vor să fie educaţi.
Articol scris dintr-o duzină de cuvinte.
ioooi, abia ce fusesem la tine şi deja altă postare şi nu oricare ci duzina… la dublu!
curios că, după ce toate efervescenţele tinereţii se duc – cel puţin aşa e la cei din generaţia mea- teribiliştii devin capi responsabili de familie. am câţiva foşti vecini, colegi, amici care, acum când îi întâlnesc nu mai păstrează nicio umbră din teribilismul de altă dată.
despre specimenele actuale… prefer să nu mă pronunţ. ar însemna să judec şi nici nu îmi place şi nici nu consider că aş avea vreun drept.
doar îi place să facă pe generalul, el e de fapt un ameţit de plutonier…
Jigodii de cartier. Sunt detestabili.
Problema e ca sunt tot mai multi!
Pai sunt un fel de cavaleri ratacitori medievali. Care au niste reflexe de cavaleri medievali, numai ca nu sunt indeajuns de competenti sau motivati ca sa aiba propria lor feuda sau fief, ci pur si simplu ratacesc asa din loc in loc. Sunt atat de temut cxat si de compatimit in acelasi timp. Ii lasi sa se duca, pt ca nu tind sa se aciueze ei prea multa vreme, decat desigur in locuri unde nu exista oameni asezati cu o politie comunitara si reuli de buna convietuire cat de cat functionala. Repet si aici, urbanismul NU inseamna anarhie, ci chiar inseamna un grad inalt de civilizatie, si cine nu stie asta trebuie sa o invete, si daca nu are de unde sa invete, ceva nu merge in administratia locala si in sist de invatamant local, sunt probabil ori corupte ori deja coplesite de alte chestii mai urgente si mai grave. Si primaria poate face ceva, de ex sa dea ordonanata impotriva depasirii unui nr de decibeli intr-o zona rezidentiala, dar chiar daca da o asemenea ordonanta, trebuie sa existe si o politie comunitara care sa aiba grij aca este respectata, deci sa avertizeze, amendeze sau chiar aresteze la un moment dat pe cei care incalca aceste legi de buna convietuire locala. Insa asa ceva ar deveni rapid deosebit de oneros daca nu exisat bani la buget pt personal pt a face asa ceva. Adica nu e neaprat avorba de coruptie, e vorba si de cum decid locuitorii unei anumite zone sa doreasca sa fie impozitati. Pot alege de ex sa plateasac si impozite locale mai mari in plus, nu numai alea nationale. Asa ceva se petrece deja oarecum automat in cazul zonelor rezidentiale mai de lux, unde impozitele pe proprietati sunt mai ridicate, desi desigur nu se stie daca banii respectivi sunt alocati si redistribuiti cat mai optim. Dar asta e o chestie de politica locala. Cine nu e multumit, si doreste sa locuiasca in continuare in acea zona, sau este nevoit sa locuiasca in acea zona in continuare, are optiunea de a activa politic local, inclusiv a scrie articole jurnalistice pe aceasta tema, dar mergand preferabil dincolo de prezentarea unor probleme, pt ca asa ceva e doar literatura, ci si oferind posibile solutii, pt ca asa ceva deja este activism politic.
P.S. Desigur ce ziceam mai sus legat de administratie NU este pertinent numai pt Romania, sau numai pt UE, pt ca acest fel de probleme au aparut si vor aparea in continuare in diverse orase ale lumii, si in unele e mai bine, in altele e mai rau. Pana la urma pare a depinde insa de politica locala si de banii alocati pt bunastarea rezidentilor locali undeva, nu are legatura cu cultura sau etnicitatea specifica a celor implicati, chiar daca imaginea mea de cavaleri ratacitori medievali parea a fi una oarecum centrist UE.
De fapt nu e nici plutonier, e sol dat! :)
Celălalt e şi el un militant. Al nebunului simţ. Al risipei…şi-al ignoranţei…şi…şi.
E celălalt taler al balanţei, e comparaţia, e extrema.
Nu cred că-l înţelegem pe deplin. El are (de)plinătatea lui. Nu e comparabilă cu a noastră, ci e în opoziţie. E o măsură a lui “aşa nu”.
Dupa parerea mea, nu face parte din vreo armata organizata, nici nu ar fi primit intr-una, pt ca nu e in stare…de aia i-am zis cavaler ratacitor mai sus. Si cavalerii ratacitori nu erau cavaleri propriu-zisi, erau servitori de cavaleri sau de printi, asa la nivel oficial.
insa desigur, la nivel de strada, atata vreme cat are masina sau calul, are ceva care poate fi util ca sa-si stabileasca o ierahie pt a avea si el proprii lui servitori, insa acestia nu-i vor fi loiali, si nici nu vor actiona cf unui cod ca intr-un fel de armata organizata, dar nici macar ca intr-un clan (gang) organizat de crima organizata…
Ades mă întreb și eu același lucru: ce caută printre noi… nici măcar amuzanți în prostia lor nu mai sunt.
Zau, nu prea cred ca scopul pt care au aparut ceilalti semeni oameni din jurul nostru ar fi acela de a ne amuza pe noi personal, desi dl Shakesperae a zis ca “lumea e o scena”, dar asta era la figurat, tocmai ca sa ne ajute pe noi sa toleram ceva mai usor unele spectacole care ni se par mai subcalitative.
Interesant gen de indivizi la fel si publicul sau care ii poarta cu mandrie emblema. Si unii si altii fac parte din aceeasi tagma, a indivizilor frustrati si cu caractere de doi bani pe care e bine sa ii eviti. Si cum ei devin din ce in ce mai multi, incepi sa crezi ca societatea e cosntruita din astfel de indivizi, ca asa e normal iar tu, omul care iti vezi linistit de ale tale, esti un intrus.
Sa nu uitam ca totusi in Romania nu prea sunt asa de multi bani pt diverse servicii comunitare care ar putea ajuta in acest fel de situatii…desi desigur in alte parti poate fi si mai rau, (chiar in unele cartiere si din unele tari bogate, nu numai in India sau Africa). Adica exita si destula patologie de sanatate mintala posibil identificabila netratata, exista si destula activitate de tip antisocial/criminalitate si asta posibil identificabila neadresata, (desigur nu din alea ff severe), care ii tine ocupati pe destui in tarile mai bogate bugetar din vest, atat pe “actori” cat si pe managerii lor, cat si pe aia care ii coordoneaza pe toti, si pe politicieni in paine, si pe secretarii lor, o mare parte din birocratie de altfel fiind ocupata pt aceste diverse nevoi comunitare, in mod mai mult sau mai putin adecvat sau expert, dar macar da ceva de facut la oameni, ofera si prilej de discutii filozofice pt diversi intelectuali la diverse conferinte cu vin si branza, continuand cat de cat si aspiratiile sfarsitului de secol (19) europeean despre importanta burgheziei si a clasei de mijloc pt continuitatea democratiei, mai ales daca visele ei romantice sunt moderate de consumerism, astfel incat sa nu o ia razna catre totalitarism sau dictatura.
Eu un singur lucur nu intelge: cum poate sa fie o tigara amara? Uite, eu sunt la cafeaua de dimineata si e dulce, fir’ar sa fie! Normal ca acuma tu si toata lumea ar putea sa vina si sa spuna: “uite ce a inteles ea din tot articolul!? Si ar avea dreptate, uneori pricep fix ce vreau eu. Si sunt mofturoasa in dimineata asta, ca mi-am terminat saptamana de concediu si ma intorc la job.
Nu este singurul. Cred ca fiecare avem in preajma cate un astfel de specimen.
Mda…cunosc si eu un specimen asemanator…