Începi o conversaţie banală cu tine însuţi,

Uitat pe o bancă scorojită, în oraşul pustiu,

Tot tragi din ţigarea subţire şi-amară,

Limită nu îţi impui nicicând, deşi ar trebui.

Privesc la tine de după perdeaua fină…

Scump preţ vei mai plăti cândva, o ştii şi tu.

Provoacă azi seism după seism în cartier,

Lipseşte-i de plăceri nevinovate pe ceilalţi…

Nimeni nu te va plânge, nu te va ierta…

Pas după pas se vor îndepărta nepăsători…

Cheltuim toţi energie şi timp pentru a ne feri…

Cale bătută pe drumul ales, brav general de cartier!

 

Călare pe mulţi cai deodată, toţi negri şi cu emblemă în frunte, tânărul bărbat parchează în faţa blocului, coboară geamul şi scoate cu două degete o ţigare, scrumând nepăsător pe trotuar. Trezeşte vecini, trezeşte şi morţi cu muzica ce răsună din bolidul scump. Nu înţeleg cum poate sta în acel spaţiu închis, în care decibelii sunt peste limita suportată fără probleme de urechea umană. Nimeni nu îndrăzneşte să îi atragă atenţia, pentru că a lăsat deja urme prin cartier, a avut grijă să se facă remarcat, ca tot omul de bun-simţ să se ferească, să i se dea din cale.

Îl privesc de la o distanţă sigură, îl ocolesc dacă ne întâlnim întâmplător atunci când ies din casă şi mă întreb de ce provoacă scandal după scandal. Vrea să pară nervos sau poate chiar este? Nici măcar nu mai este la vârsta la care pentru un asemenea comportament oamenii ar fi dat vina pe hormoni. Nu îmi rămâne decât să cred că îi lipseşte educaţia… sau poate dragostea.

Îmi aminteşte de adolescenţii furioşi din filmele de duzină. M-am tot uitat la el într-o zi, i-am urmărit mişcările, i-am ascultat vorbele răstite, l-am văzut făcând un pas spre o pereche ce trecea grăbită pe trotuar, l-am auzit cerându-le o ţigare, deşi avea în maşină un pachet şi am ştiut că vrea doar un motiv de ceartă. În jurul lui s-au adunat rapid câţiva trântori, cei ce rezeamă garduri zi de zi, dornici să participe şi ei măcar cu o vorbă şi câteva râsete cretine. Nu s-a întâmplat nimic, au renunţat repede la ideea de a deranja acea pereche. Dar se vedea că aveau experienţă, că nu făceau asta pentru prima dată.

După astfel de scene, după ce auzi şi bârfele care circulă pe seama lui şi a găştii ce îl urmează mereu, începi să te întrebi ce caută printre noi, ce poate face societatea cu specimenele ce vor să trăiască în afara regulilor şi de ce cheltuim banii statului sperând că îi vom reeduca, dacă ei nu vor să fie educaţi.

Articol scris dintr-o duzină de cuvinte.