Brăţările prieteniei

Stăteam aseară pe un scaun în bucătărie şi fumam. Mă uitam la tava în care crescuse atât de frumos prăjitura. Acum era goală şi cineva trebuia să o spele, dar mă simţeam vlăguită, fără chef. Nici să o pun la înmuiat nu mă trăgea inima. Ştiam că nici prin casă nu este chiar ok: nişte cărţi zăceau lângă patul din dormitor, ceaşca din care băusem cafea încă mai aştepta să fie luată de pe birou, rufele adunate de pe sârmă, trântite acum pe canapea, sperau că le voi împături, oglinda din baie era plină de stropi de apă.

Mi-am amintit de o vorbă citită pe un blog: “Conştiinţa e acea parte care te doare când toate celelalte se simt aşa bine!”. Cât de bine mi se potrivea aseară! Îmi era bine aşa, stând degeaba pe un scaun şi nu aveam de gând să schimb nimic, în afară de locul scaunului. Cu o seară înainte îmi făcusem o brătară tricoloră în şase fire, care acum îmi mângâia uşor încheietura mâinii. M-am amuzat împletind la fire roşii, galbene şi albastre. Să fie dovadă de patriotism alegerea acestor culori? Oare vreau şi eu puţin din atenţia de care s-au bucurat Sabina şi bentiţa ei tricoloră?

Găsisem un loc în baie unde puteam împleti liniştită la o altă brăţară, de această dată în culorile alb, negru şi verde, în doisprezece fire (poate ştiţi “brăţările prieteniei”, cu model în V). Mi-am mutat scaunul acolo şi m-am apucat de treabă, în “fluierăturile asistenţei”, care spunea că ţara arde şi baba se piaptănă. Am aşezat un capăt sub capacul bazinului de apă, pentru că acolo stă absolut nemişcat şi am întins firele pe capacul vasului de toaletă, unde s-au putut desfăşura în voie.

Dacă v-am spus că eram vlăguită şi fără chef, înseamnă că aşa eram. M-am plictisit repede, înainte de a ajunge la jumătate. Aceste brăţări, deşi necesită atenţie, se împletesc uşor, dar e nevoie şi de răbdare, adică exact ce îmi lipsea mie aseară. Erau prea migăloase şi le-am lăsat baltă. Încă mai zac atârnate pe lângă bazinul de apă din baie. Nu le-am făcut poze, dar am furat de pe Pinterest niste imagini cu câteva brăţări ale prieteniei, să îşi facă o idee şi cei care nu ştiu despre ce vorbesc.

Bogdana, te încumeţi să împleteşti cu mine la brăţări?