Skip to content

Iubesc Viaţa

Blog generalist cu amprentă personală

Menu
  • Prima pagină
  • Cărți
  • Autobiografice
  • Imaginar
  • Blogosfera
  • Menajerie
  • Informații
  • Educație
  • Blogroll
  • Vienela
Menu

Bradul

Posted on December 23, 2013December 18, 2023 by Vienela

Eram tânăr şi viguros pe atunci. Crescusem înalt, mă călisem în aerul rece de munte şi acum eram pregătit să iau viaţa în piept. Menirea pe acest pământ îmi fusese stabilită încă de la naştere, pentru că proveneam dintr-o familie reuşită, cu sevă bună. Rolul meu era să fac fericită familia Vienelei pe toată perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 1976.

M-au băgat în casă, mi-au oferit un suport de lemn masiv, în care să stau fix, apoi au început să mă împodobească. Vârful meu atingea tavanul alb, iar ramurile ocupau mult din spaţiul camerei. Aveau multe globuleţe de sticlă, pe care cele două fete ale familiei mi le agăţau pe crengile verzi, stufoase, în timp ce mama lor pregătea micuţele lumânări ornamentale, iar tatăl repara o instalaţie mai veche. Nu aveau copilele prea mult talent la împodobit, poate şi pentru că erau foarte mici de vârstă, însă puneau suflet în ceea ce făceau.

Când au terminat de aşezat globuleţele, mi-au prins pe crengi acele lumânări colorate, înfipte într-un soi de cârlig de aluminiu. Au urmat bomboanele de ciocolată, instalaţiile şi beteala. Gata, acum eram cel mai frumos brad de Crăciun, iar moşul putea veni liniştit să aşeze cadourile! Au stins luminile şi m-au lăsat să luminez camera cu ajutorul instalaţiilor şi al lumânărilor aprinse. Cât timp fetele s-au spălat şi îmbrăcat frumos, Moş Crăciun a trecut prin sufragerie şi le-a aşezat cadourile sub crengile mele.

Le-am văzut entuziasmul, le-am auzit ţipetele de bucurie, am văzut zâmbetele înduioşate ale părinţilor. La un moment dat, fetiţa cea mică, sora Vienelei, de doar patru ani, a strigat dezamăgită:

-Să fie al dracu’ Moş Crăciun! Uite ce păpuşă mică şi urâtă mi-a adus!

De ruşine şi de la atingerea unei lumânări obraznice, crengile mi s-au învăpăiat şi am devenit o ţortă vie, luminând întreaga cameră cu flăcările mele înalte. Copilele au început să ţipe isteric, mama lor tremura şi încerca să le ia de acolo, iar tatăl m-a prins de mijloc cu o mână fermă şi m-a scos în scara blocului, de unde m-a aruncat în zăpada iernii, de la un gemuleţ dintre etajele trei şi patru.

Contactul cu omătul proaspăt m-a răcorit, iar flăcările mi s-au stins. Dar eu, bradul odinioară semeţ, eram acum un băţ inutil, cu crengile arse, mirosind a fum. Copilele au coborât după mine plângând. Nu au reuşit să recupereze decât trei globuleţe de sticlă, cele mai urâte şi mai puţin colorate. Îmi era ruşine de goliciunea mea. Sufeream părăsit în zăpadă. Pierdusem şansa de a bucura nişte copii şi de a-mi petrece sărbătorile la căldură, într-o casă.

Părinţii au avut grijă să găsească morala acestei întâmplări: moşul o pedepsise pe copila cea mică pentru că vorbise urât şi nu se mulţumise cu cadoul primit. Băietii de la acel bloc au avut şi ei grijă să nu mă irosesc în zadar. M-au transformat în cea mai puternică sabie ce fluturase vreodată pe deasupra gardului viu plantat în fata blocului. Poate vă întrebaţi ce s-a mai întâmplat cu mine… După cum vedeţi, încă mai trăiesc… în amintirea uneia dintre fete… şi pe blogul ei, pentru voi toţi.

 

15 thoughts on “Bradul”

  1. Pingback: Psiluneli : Bradul | Hipertensiv
  2. Radu says:
    December 23, 2013 at 8:20 am

    Ehe, pe atunci Moş Crăciun se numea Moş Gerilă!
    Eu am reuşit să aprin doar o crenguţă pe care am tăiat-o repede cu o foarfecă ! :)

    Reply
  3. Nice says:
    December 23, 2013 at 8:39 am

    Numai la tine am citit asemenea povesti extraordinare, inca de la primele cuvinte ma asteptam ca finalul sa fie unul…incendiar. :D Cu asemenea peripetii de-a lungul vietii nu e de mirare ca gasesti non stop subiecte fierbinti pentru blog. :)

    Reply
  4. dordefemeie says:
    December 23, 2013 at 9:29 am

    Ce amintire, doamne, si l-ai si dracuit pe Mos Craciun… :)). Rusinica.

    Reply
  5. Petre says:
    December 23, 2013 at 9:34 am

    Am terminat de impodobit bradul (mai mult a facut natura) asa ca-l astept linistit pe Mos Craciun.

    Reply
  6. vavaly says:
    December 23, 2013 at 11:48 am

    induiosatoare poveste. ai rascolit ceva prin amintiri dupa ea. sau poate ti a ramas foarte vie in minte. asa o intamplare nu se uita. bine ca i-ai redat viata bradutului….

    Reply
  7. gelu odagiu says:
    December 23, 2013 at 9:18 am

    Tot ce atinge omul se transformă până la urmă într-o…armă(călită prin foc și apă) :(
    Sărbători cu mi…scuze, cu bine!

    Reply
  8. Iuliana says:
    December 23, 2013 at 2:49 pm

    Tocmai l-ai facut pe bradul ala nemuritor :)
    Frumos, frumos de tot, in ciuda unei usoare tristeti care razbate din poveste.

    Reply
  9. Adriana says:
    December 23, 2013 at 6:01 pm

    Mie istorioara asta mi se pare fantastică. Cu siguranta o voi tine min te. Imi plac povestile ce se tin minte. Sora ta era dracusor de fată. Hmmm…dar, vorba Iulianei: uite ce nemuritor e bradul tău inflăcărat! Te pup, Vienela!

    Reply
  10. roxdumitrache says:
    December 23, 2013 at 6:11 pm

    Asa ajung brazii de poveste! Citind povestea bradutului tau mi-am amintit de un alt brad care a luat foc de la acele lumanari prinse de crengi cu clestisori argintii si de la beteala de celofan. Doamne ce de lacrimi au fost! Asa devin nemuritori brazii de Craciun.

    Reply
  11. Javra says:
    December 23, 2013 at 6:18 pm

    Bietul brad, bietele fete…

    Reply
  12. psi says:
    December 23, 2013 at 6:36 pm

    pfuuui, da ce copii cuminţi aţi fost! rău tare! :))
    din fericire isprăvile noastre cu brazi au fost mai paşnice (căderi accidentale) până când pisica ne-a dovedit că se poate să dezpodobeşti bradul mai repede decât l-au împodobit oamenii.

    Reply
  13. Mihaela Dămăceanu says:
    December 23, 2013 at 7:43 pm

    Ce-o fi fost în sufleţelul surorii tale, mititica de ea, când au certat-o toţi că din cauza ei a luat foc bradul. Uite aşa, rămân copiii marcaţi de anumite momente sau replici.
    Am trecut să-ţi urez Crăciun fericit, cu bucurie şi pace în suflet!

    Reply
  14. Pingback: Pahare de bere | Jurnal de Belgia
  15. Pingback: Împodobește fiecare ce (brad) are - Iubesc Viaţa

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

carte de povesti pentru copii
Povești pentru copii
carti de povesti pentru copii
Povești de noapte bună copii
Cărți educative pentru copii în română
Cărți pentru copii Învață culorile
carti in limba romana
carti de povesti pentru copii

Te-ar putea interesa:

  • Carti ilustrate pentru copii
  • Carti religioase pentru copii
  • Povesti despre stele pentru copii
  • Povesti de noapte buna
  • Top cărți beletristică pe care să le citești în 2021
  • Povestea unui câine ciobănesc corb
  • Povesti scurte in imagini

Vienela – Iubesc Viața

vienela iubesc viata poza

Despre Vienela

  • Contact
  • Despre Vienela
  • Pagina de test
  • Politică de confidențialitate
  • Politică fișiere cookies
  • Suntem făcuți să mergem înainte

Citesc:

  • Cărți de povești
  • Sărutul ploii
  • Self-Care Journals
  • Jurnale pentru femei
  • Jurnal de catel
  • Vieneland
  • Children’s Books New Releases
  • Caietul Cristinei
  • Grădina cu povești
  • Idei de cadouri
  • Scrisoare de la Mos Craciun pentru copii
  • Etsy Gemstone Jewellery
  • Buna dimineata la cafea
  • Jurnalul unui Sultan
  • Eva catre Adam
  • Salcamul dintr-un caz real
  • Meditatii in desert
  • O noapte incendiara
  • Omul se trage din maimuta?
  • Atacul de panica
  • Legenda legendelor
  • Nu am dansat decat o vara
  • Cele mai bune si mai citite bloguri
  • Epistola catre o epava
  • Cel mai frumos martisor
  • Bloggeri si scriitori
  • Cimitirul sperantelor inchise in sticle
  • Cum iti traiesti viata?

S-ar putea să îți placă și ce am scris în anii trecuți

©2025 Iubesc Viaţa | Design: Newspaperly WordPress Theme