Mă trezeşte un fâşâit enervant. Încerc să deschid ochii, dar nu vor să mă asculte. Sunt prea somnoros, căldura cu care eu nu sunt obişnuit m-a moleşit. Am visat că eram alături de marea mea familie, în pădurea-mamă, undeva pe Valea Prahovei. Zăpada se auzea trosnind în noaptea geroasă. Mă simţeam în siguranţă. Nimic nu prevestea drama. Visul mi s-a transformat în cosmar şi am revăzut momentul în care cei trei bărbaţi s-au apropiat de mine, vorbind aproape în şoaptă. Întâi am crezut că sunt turişti rătăciţi. Aveam de gând să le arăt drumul spre şosea, spre civilizaţie. Apoi le-am văzut şubele groase şi topoarele. Fraţii mi-au auzit gemetele de durere şi neputinţă. Mirosul de răşină s-a împrăştiat în toate direcţiile, purtat de vântul iute. Acea răşină era sângele meu, parfumul care curgea la fiecare lovitură de topor pe covorul format din acele scuturate toamna.
M-au purtat pe umerii lor puternici, de bărbaţi crescuţi la munte şi m-au adus în această casă prea călduroasă, unde soba ascunde lemne ce ard viu, zgomotos şi unde simt că mă înnăbuş. O femeie tânără încă, dar obosită, mi-a agăţat în crengi beteală, şi globuleţe, şi bomboane de ciocolată, şi staniol răsucit, imitând fulgii de zăpadă, şi becuri colorate care clipesc din timp în timp. Parfumul meu puternic de răşină, de munte, de ger, acoperă fără probleme mirosul de sarmale şi cozonaci. Oamenii sunt obosiţi, dar bucuroşi. Îşi zâmbesc des, ascultă colinde şi mă privesc fermecaţi.
Dimineaţa de Crăciun. Mă trezeşte un fâşâit enervant. Reuşesc cu greu să deschid ochii. Văd cei trei copii ai casei în jurul meu. Sub crengile mari, verzi şi parfumate, cu care mă mândream până ieri, părinţii au aşezat cadouri multe, pe care mlădiţele încearcă acum să le deschidă, trăgând de hârtia pe care sunt imprimate imagini frumoase, reprezentând Crăciunul. Fetiţa a găsit o păpuşică cu pantofiori eleganţi şi bucle blonde, îmbrăcată în satin roz. Băieţilor, Moş Crăciun le-a adus câte o maşinuţă cu telecomandă. Au început să se certe pe ele, nemulţumiţi.
Părinţii îi împacă. Se vede că îi iubesc mult. Le arată şi alte cutiuţe, în care au fost ascunse jucării. Copiii ţopăie fericiţi şi pun multe întrebări despre moşul cel bun. Mama le răspunde cu răbdare, în timp ce decojeşte portocale. Parfumul acestora îmi şopteşte o poveste asemănătoare cu a mea. Îl inhalez cu nesaţ, îmbătându-mă cu suferinţă, plângând soarta pe care noi o avem. Dar este dimineaţa de Crăciun şi nu vreau să fiu trist sau să mă gândesc la ce mă aşteaptă. Îmi vor pune crengile parfumate pe foc, iar trunchiul îmi va fi cioplit şi transformat. Probabil băieţii îşi vor face din mine săbii cu care să se joace. Nu sunt trist. Am avut ocazia să văd o familie frumoasă, în care copiii petrec alături de părinţi, primesc daruri şi zâmbesc fericiţi când mă văd.
Eu am mai zis, ai un stil foarte special de a scrie. La doar primul paragraf, mi-am schimbat ideea de 3 ori :)) … prima oara am crezut ca e vorba de un baietel, doua randuri mai incolo am crezut ca e vorba de un animalut ceva, porcusor, iepuras, caprioara … ca la sfarsit sa aflu ca e vorba de un bradut. Super povestioara si trista in acelasi timp. Nici pe mine nu ma incanta ideea macelului asupra bradutilor dar … asta e traditia si oricat de multi si-ar lua brad artificial, vor fi destui care vor cumpara brazi naturali. Intr-un fel e si pacat sa nu-i cumparam dupa ce au fost deja taiati. Oricum, vreau sa ma inveselesc si sa pastrez frumoasa povestioara in minte, lasam problemele si dezbaterile pana dupa Craciun. :)))))
O zi frumoasa! :D
Ce poveste uluitor de frumoasa, cu accente triste pe alocuri, ne-ai adus in aceasta dimineata, Vienela. :) O familie simpla care a petrecut un Craciun idilic, fericit, perfect, alaturi de un bradut parfumat. :)
In mod sigur ar trebui sa publici ceva, macar proza scurta.
Foarte frumoasa povestirea. Povestea bradului de Craciun.
Ai multe simboluri in povestile tale si am mai spus-o. In aceasta povestire, daca te-ai pus in locul bradului taiat in prag de sarbatori, denota din punctul meu de vedere sacrificiu pentru familie, pentru copiii. Esti in stare de sarbatori sa fii tu bradul, bucuria de a darui… E un punct de vedere.
Numai bine
frumos. asemenea daruri trebuiesc cultivate si dezvoltate.
frumoasă povestea şi perspectiva, deşi m-a întristat soarta sărmanului brăduţ
viaţa, domnule ! viaţa îşi urmează ciclul indiferent că ne place sau nu
Fie că ești om, fie că ești brad, ai adus bucurie altora, adcă nu ai trăit degeaba și nu ai pierit degeaba, tarnsformându-te, căci nimic nu moare ci totul se transformă, înseamnă că nu ai trăit degeaba și că totul este cu folos, că ai avut un rost! Dragă brăduțule, tu ți-ai îndeplinit menirea pe lumea asta.
Pentru tine Vienela, dar și pentru brăduțul tău drag:
O Tannenbaum!
Desi e putin trista, povestea ta mi-a ajuns la suflet si mi-a facu dimineata mai frumoasa. multumesc!
Frumos, chiar esti potrivita pt acest Club al Povestii Parfumate. Cand te citesc pe tine imi dau seama ca nu m-as ridica la inaltimea ta. Asa ca…pas!
Te-am nominalizat si pt blogul anului 2012, alaturi de Rudoplh!
Si baaai brade ai avut mare noroc in viata ca te-ai nimerit in casa fara pisica! Ca altfel vedeai tu aventuri stil rambo :D.
si eu prima data cand am citit primele randuri am crezut ca este povestea scrisa de ionut, pe urma cand am auzit de trei insi cu topoarele m am blocat hahaha
Emoționantă și tristă e povestea bradului…
Pentru că iubim natura, noi împodobim doar brăduți ecologici. Ne mulțumim cu o rămurică de brad pentru a ne bucura de miresmele de munte… :)
Gânduri bune!
ma crezi ca atunci cand eram mica ma gandeam ca bradul trebuie sa fie foarte necajit ca a fost luat din padure?
are un parfum putin trist povestea ta dar imbatator de frumos…bradutul a fost la randul lui bucuros de bucuria celor din jurul lui….
Intradevar, brazii naturali ajung la foc sau ca pari in gradini, multi raman nevanduti in piete, e prea multa risipa in lume.Din fericire, exista brazii artificiali…
Povestea ta e trista, cred ca pentru multi copii, parinti, bunici, Craciunul nu e prea fericit.
Iti doresc un Craciun fericit!
Tot timpul ma astept la altceva, iar spre final, boom..Diferit..De aia imi place enorm cum scrii :D
Un punct de vedere mai… realist.
Zile senine!
Desi mi-e dor de mireasma proaspata a bradutului, de multi ani, noi folosim bradul artificial in casa. Nu-i condamn deloc pe cei care aleg brazii adevarati, mai ales ca in zilele noastre se pot creste in sera, dar ma gandesc ca e bine ca unii dintre noi ne multumim cu cei artificiali.
Stiu ca la un moment dat dadeam pe bradut cu un spray care mirosea a cetina :)
Frumos ai scris gandurile bradutului :) Foarte frumos!
Au soarta cruda, mie mi-e tare mila de ei. De mai multi ani avem un brad ecologic, foarte frumos si mare, de nici nu-ti dai seama ca e artificial…dar nici pe el nu-l mai folosim. N-am mai facut brad cam de mult…
Si bucuria copiilor…si toata fataiala din jurul bradului…ai redat perfect atmosfera.
Mi-a placut mult povestea.
o poveste deosebita pe tema Craciunului, abordata un pic mai altfel :) O idee frumoasa, exprimata gingas si cu mult sentiment. Felicitari! :)
Si acum pe bune, vreau sa vad si eu un brad cu miros de delta de exemplu! :)
Interesant punct de vedere, iar povestea e înduioşătoare.