Am ezitat mult înainte de a mă decide să scriu câteva cuvinte despre brad. S-a făcut mare tam-tam anul acesta. În lipsa altor subiecte, oamenii s-au luat la ceartă înainte de sărbători pe tema brazilor. Suită în două bărci, am dat like ambelor tabere. Pe de o parte îi înțeleg pe cei care susțin că bradului îi stă bine în pădure, acolo unde e singur stăpânitor al regatului. Pe de altă parte, înțeleg și punctul de vedere al celor ce spun că brazii pe care îi împodobim de sărbători sunt crescuți special pentru asta, așa cum puii pe care îi mâncăm provin din ferme înființate numai în acest scop. Sunt indecisă ori ipocrită? Probabil da. Vreau o planetă albastră încărcată de verde și vreau ca omul să nu uite și să nu piardă poveștile bradului cu miros de munte. Vreau să păstrăm întreagă pădurea și tot întreagă vreau să rămână bucuria copiilor de a împodobi bradul

De ce scriu abia astăzi? Oricum am prea multe pisici în casă pentru a mai putea împodobi brad, fie el artificial sau natural. Dar mă doare inima când ies pe străzi și văd, la fiecare tomberon, cum stau aliniați brazii. Oamenii au dat bani pe ei, s-au bucurat de frumusețea și parfumul lor câteva zile, apoi i-au aruncat, deși mulți încă mai erau verzi, în putere. Poate s-au temut de momentul când bradul își scutură acele prin casă. Poate s-au plictisit. Poate că au urmat tradiția și i-au despodobit de Bobotează. Nu contează motivul. Bradul, mândru și viguros în urmă cu o lună, astăzi zace abandonat lângă un tomberon. Văzându-l, mă întreb și vă întreb: natural sau artificial?

bradul