Naviga Ionuţ aseară prin apele tulburi ale facebook-ului şi a găsit melodia probabil fierbinte, abia scoasă, a celor de la Sector 7 cu Krem. Am ascultat-o de multe ori, am râs, mi-a plăcut mesajul transmis prin versuri, am distribuit-o şi eu pe fb, apoi am uitat de ea. Nu am fost oripilată de cuvintele folosite, dar nici nu mi s-a părut remarcabilă. Probabil la această oră o ştiţi deja toţi, ştiţi că “Mă-ta are cratimă” şi mama n-are cratimă.

Nu are mare importanţă părerea mea în legătură cu această melodie, cu mesajul ei “educaţional”, despre care sunt multe dezbateri (tot pe facebook) intre “prietenii” mei.

Dar datorită acestei melodii, dimineaţă am “scăpat” de cititul a jumătate din blogurile pe care intru de obicei, deoarece acestea puteau fi doar “ascultate”. De la prima oră, unii au postat videoclipul, au pus alături un vers din melodie şi au aşteptat vizitatorii. Intrat, văzut, plecat.

Mâine, cel puţin calendaristic, se sfârşeşte vara şi scăpăm de Connect-R, care se bagă la somn, rupt de oboseală după ce şi-a pierdut nopţile pe plajă. Noroc cu Krem, cel care ne dă subiecte acum pentru articole şi dezbateri academice. Unii sunt deranjaţi de vulgaritatea melodiei, alţii consideră că este o metodă bună pentru a educa tineretul, copiii care înjură fără să ştie cum stă treaba cu cratima. Mai sunt cei care au remarcat greşeala făcută la începutul melodiei, cea cu “vroiam”, dar şi oameni care ii combat, argumentând cu DEX-ul din 1998.

Tot nu sunt lămurită care este părerea celor ce au postat pe bloguri videoclipul, pentru că nu s-au pronunţat în nici un fel.

PS fără legătură cu acest articol: Eu mi-am cam pierdut şansa, dar voi vă puteţi încerca norocul la Pato, dacă vă interesează telefonul pe care vrea să îl dea prin concurs unui cititor.