Blogosfera mea înseamnă chiar prietenii mei bloggeri!

Blogosfera mea înseamnă chiar prietenii mei bloggeri! Am remarcat că după fiecare întâlnire importantă a bloggerilor, apar articole în care fiecare vorbă este analizată și paraanalizată, în care fiecare blogger este ba prea lăudat, ba călcat în picioare, chiar și de către oameni care nu au luat parte la acea întâlnire. Astfel, unii ajung să scrie că blogosfera nu există, că a fost ruptă în două sau mai multe bucăți, că s-a dezintegrat sau nu a existat nicicând.

Ce este pentru mine blogosfera?

Este locul în care mă întâlnesc cu prietenii mei, locul în care schimbăm păreri, facem glume și ne încurajăm unii pe alții. Locul de unde îmi iau zilnic porția de bună-dispoziție, de dor de frumos și locul din care aflu noutățile, fără să fiu atinsă de mizeria televiziunilor sau a ziarelor. Este locul în care mă simt ca acasă, înconjurată de oameni asemănători mei, care au aceleași preocupări, aceleași concepții despre lume. Blogosfera mea înseamnă chiar prietenii mei!

Cum este blogosfera mea?

Blogosfera mea este un loc atât de cald, încât simt nevoia să mă dezbrac de toate voalurile cu care m-am acoperit cândva, să las cuvintele să curgă libere, fără cenzură și fără teama că aș putea fi judecată.

De asemenea, blogosfera mea este un cerc închis, din care scot uneori capul pentru a cunoaște oameni frumoși, prieteni ai prietenilor mei sau doar oameni care au ajuns întâmplător pe la mine.

Blogosfera mea este casa mea, locul în care m-am decis să nu îi mai primesc sau privesc pe cei ce vin cu picioarele pline de noroi, pe cei care nu s-au șters la gură, pe cei care consideră că nu există blogosferă, dar se plimbă prin ea. Rușine!

Blogosfera mea este alcătuită din oameni buni, spirituali, inteligenți, oameni pe care îmi este drag să îi recomand, oameni la care merg cu plăcere să îi citesc.

Pe mulți dintre ei îi găsiți în blogroll la mine, aici, pe blogul vechi sau pe doaronline. Despre unii dintre ei v-am vorbit atunci când am simțit nevoia. Spre alții am pus doar link. Unora le-am mulțumit, altora nu (încă).

Blogosfera mea înseamnă chiar prietenii mei bloggeri!

Astăzi le mulțumesc celor care au lăsat cele mai multe comentarii în luna septembrie pe acest blog.

Radu, Raluca, Adriana, Elly, Javra, Rudolph, nespusdemult, Andra, Alma și Andreea D.

Tot astăzi este ultima dată când mai fac o astfel de listă. Luna viitoare se vor regăsi în listă alte persoane, alese după alte criterii. Nu ar fi păcat să las luna să treacă fără să le mulțumesc celor care au răspuns scrierilor mele nesperat de frumos?

Alma, care este o enciclopedie vie și care împletește cuvintele într-un mod incredibil (căutați prin postările și comentariile ei):

“Vioi, îţi răscoleşte muzical tristeţea într-un fel aristrocrat,

înfăşurat în romantism,

dar şi pragmatic,

cu etichetă de salon.

Decizie în ritm german!

un vals îi e înţelepciunea spuselor şi-un  fluviu al poveştilor,

despre o societate prinsă în montură,

ce nu durează-un secol,

ci atâta cât îndans

i-ar lua, ca partener,

să îţi cuprindă, ca măsură,

piesă de rezistenţă

umerii căzuţi.

Nu-i ghicitoare,

e femeie

şi asemeni vântului, răvăşitoare…”

roxdumitrache:

Vântul ca un bun amant

Te cuprinde şi din braţe

Drumul nu ar vrea sã-ţi dea.

Te-nconjoarã cu rãbdare

Şi cu caldã sãrutare

Te vrãjeşte şi-ţi dezmiardã

Pielea finã, cu o boare.

Se strecoarã mişeleşte

Lângã sânul ce tresaltã

Şi îţi dã fiori pe searã

Când stã Luna sã rãsarã.

Tot privind la albe stele

Tu gândeşti cã va rãmâne

Lângã tine viaţa toatã

Dar când nici nu ştii anume

Singurã rãmâi cu dorul

Vântul e deja departe

Alintând alte…perdele!”

Într-adevăr, la vânt m-am gândit și Mihaela a fost prima care a ghicit.

Blogosfera înseamnă prietenii bloggeri

Să nu-l uităm pe Vladen, care mi-a gâdilat orgoliul:

“Pe mine m-a impresionat ce frumos, calm și european ai reacționat în vis. Adică, mă rog, cred că telefonul și zidul ar avea o altă părere, dar eu mă refer din punctul de vedere al făptașului principal Mihai. Telefonul ăla putea ateriza în capul lui sau al domnișoarei brunetele. Și nici n-ai țipat curvo-porcule-divorț cum e moda americanizată. Adică pe bune, modul cum ai reacționat îți face cinste!”

Nici pe Rudolph, căruia îi mulțumesc pentru toate comentariile documentate pe care mi le lasă, la fel cum îi mulțumesc pentru cele care mă amuză sau cu care rezonez:

“Cred, cf modul meu original total amator de interpretare de vise, că acest vis ți s-a părut enervant și de tip coșmar nu numai din cauză că a fost declanșat în cojuncție cu un țârâit de tip ceas deșteptător, dar și din cauză că pare a-ți aduce aminte în mod oarecum critic educativ că tinzi să te învinuiești cam aspru pe tine însuți când ai impresia că nu ești îndeajuns de conștiincioasă în a-ți planifica vacanțele și momentele bine meritate de timp liber personal așa cum ar trebui, cu mai multă grijă față de tine însuți, și nu așa mai mereu ținându-te după alții și interesele lor mai mult decât ar fi cazul să îți protejezi propriul tău interes de relaxare adecvată și frumoasa ta dorință de libertate și de hoinăreală fără obligatii, (acea țigancă tânără pe care o îmbrățișează alter-ego-ul tău, Mihai, că în vis Mihai nu e Mihai ci ești tot tu, dar partea ta oarecum mai rațională așa de planificare și leadership, nu că Mihai cel real ar fi el un leader pt tine, dar reprezintă un punct de sprijin solid și real, țiganca e și ea tot o parte din tine, acel vis de relaxare și de libertate iar fostul soț la telefon nu e fostul soț, ci e fosta ta proprie experiență personală despre tine însuți, din care ar fi trebuit să înveți până acuma să fii mai egoistă și tu în ceea ce privește drepturile tale proprii de vacanțe și de relaxare, deși desigur că e greu și nu îți stă în fire)”

Adriana mi-a făcut iar inima să crească de bucurie:

“Pentru astfel de vorbe ţi-aş trimite mereu caiete cu foi din fibre naturale, in care peniţa se agaţă de parcă ar spune că iar am sărit peste nişte capitole şi că ar mai fi avut de completat o grămadă. Pentru astfel de vorbe aş aduna poveşti noi, lângă cele vechi trimise deja, deşi ştiu că acum avem propriile noastre intâmplări, comune sau singulare, dar care ne poartă pe amândouă prin ele.

Parfumul nostru de vechi şi nou, vreau să cred că-l simtim la fel, chiar dacă eu iţi trimit un pic de munte iar tu un aer de ploieșteancă revoluționară. 6 luni? Când au trecut? Şi acum te mai întreb nimicuri despre bloguri …exact ca ieri. Mulţumesc, sora mea…virtuală. Virtuală până într-o zi! Promit!”

Carmen Pricop:

“Povestea ta-i povestea noastră. Nu ne înmoaie timpul, ci ne-arată că nu-s destule clipe să le iroseşti pe-o încrâncenare. Iar alegerea de a ieşi din locul strâmt al existenţei, împărtăşindu-ne gândurile spre necunoscut, ne lărgeşte zarea şi schimbă necunoscutul în prieten drag.”

Mii de mulțumiri Alexandrei pentru cadoul pe care mi l-a oferit. Era mult mai bogat și mai interesant decât mă așteptam. Vă voi povesti într-o zi despre el, însă acum chiar trebuie să mă opresc, deși nu am selectat toate comentariile remarcabile din luna septembrie (poate nici măcar o treime). Am ajuns la un număr record de cuvinte într-o postare-1181 1218 1242. Aștept ziua de mâine,  să aflu care este prima probă de la SuperBlog. Poate vă faceți timp să treceți pe la mine, să vedeți cum mă descurc (pe doaronline- linkul este mai sus). :)

Vă mulțumesc tuturor, chiar dacă v-ați regăsit sau nu aici!

Blogosfera mea înseamnă chiar prietenii mei bloggeri! Cele mai bune si mai citite bloguri