Blogosfera mea înseamnă chiar prietenii mei bloggeri!
Blogosfera mea înseamnă chiar prietenii mei bloggeri! Am remarcat că după fiecare întâlnire importantă a bloggerilor, apar articole în care fiecare vorbă este analizată și paraanalizată, în care fiecare blogger este ba prea lăudat, ba călcat în picioare, chiar și de către oameni care nu au luat parte la acea întâlnire. Astfel, unii ajung să scrie că blogosfera nu există, că a fost ruptă în două sau mai multe bucăți, că s-a dezintegrat sau nu a existat nicicând.
Ce este pentru mine blogosfera?
Este locul în care mă întâlnesc cu prietenii mei, locul în care schimbăm păreri, facem glume și ne încurajăm unii pe alții. Locul de unde îmi iau zilnic porția de bună-dispoziție, de dor de frumos și locul din care aflu noutățile, fără să fiu atinsă de mizeria televiziunilor sau a ziarelor. Este locul în care mă simt ca acasă, înconjurată de oameni asemănători mei, care au aceleași preocupări, aceleași concepții despre lume. Blogosfera mea înseamnă chiar prietenii mei!
Cum este blogosfera mea?
Blogosfera mea este un loc atât de cald, încât simt nevoia să mă dezbrac de toate voalurile cu care m-am acoperit cândva, să las cuvintele să curgă libere, fără cenzură și fără teama că aș putea fi judecată.
De asemenea, blogosfera mea este un cerc închis, din care scot uneori capul pentru a cunoaște oameni frumoși, prieteni ai prietenilor mei sau doar oameni care au ajuns întâmplător pe la mine.
Blogosfera mea este casa mea, locul în care m-am decis să nu îi mai primesc sau privesc pe cei ce vin cu picioarele pline de noroi, pe cei care nu s-au șters la gură, pe cei care consideră că nu există blogosferă, dar se plimbă prin ea. Rușine!
Blogosfera mea este alcătuită din oameni buni, spirituali, inteligenți, oameni pe care îmi este drag să îi recomand, oameni la care merg cu plăcere să îi citesc.
Pe mulți dintre ei îi găsiți în blogroll la mine, aici, pe blogul vechi sau pe doaronline. Despre unii dintre ei v-am vorbit atunci când am simțit nevoia. Spre alții am pus doar link. Unora le-am mulțumit, altora nu (încă).
Astăzi le mulțumesc celor care au lăsat cele mai multe comentarii în luna septembrie pe acest blog.
Radu, Raluca, Adriana, Elly, Javra, Rudolph, nespusdemult, Andra, Alma și Andreea D.
Tot astăzi este ultima dată când mai fac o astfel de listă. Luna viitoare se vor regăsi în listă alte persoane, alese după alte criterii. Nu ar fi păcat să las luna să treacă fără să le mulțumesc celor care au răspuns scrierilor mele nesperat de frumos?
Alma, care este o enciclopedie vie și care împletește cuvintele într-un mod incredibil (căutați prin postările și comentariile ei):
“Vioi, îţi răscoleşte muzical tristeţea într-un fel aristrocrat,
înfăşurat în romantism,
dar şi pragmatic,
cu etichetă de salon.
Decizie în ritm german!
un vals îi e înţelepciunea spuselor şi-un fluviu al poveştilor,
despre o societate prinsă în montură,
ce nu durează-un secol,
ci atâta cât îndans
i-ar lua, ca partener,
să îţi cuprindă, ca măsură,
piesă de rezistenţă
umerii căzuţi.
Nu-i ghicitoare,
e femeie
şi asemeni vântului, răvăşitoare…”
roxdumitrache:
Te cuprinde şi din braţe
Drumul nu ar vrea sã-ţi dea.
Te-nconjoarã cu rãbdare
Şi cu caldã sãrutare
Te vrãjeşte şi-ţi dezmiardã
Pielea finã, cu o boare.
Se strecoarã mişeleşte
Lângã sânul ce tresaltã
Şi îţi dã fiori pe searã
Când stã Luna sã rãsarã.
Tot privind la albe stele
Tu gândeşti cã va rãmâne
Lângã tine viaţa toatã
Dar când nici nu ştii anume
Singurã rãmâi cu dorul
Vântul e deja departe
Alintând alte…perdele!”
Într-adevăr, la vânt m-am gândit și Mihaela a fost prima care a ghicit.
Blogosfera înseamnă prietenii bloggeri
Să nu-l uităm pe Vladen, care mi-a gâdilat orgoliul:
“Pe mine m-a impresionat ce frumos, calm și european ai reacționat în vis. Adică, mă rog, cred că telefonul și zidul ar avea o altă părere, dar eu mă refer din punctul de vedere al făptașului principal Mihai. Telefonul ăla putea ateriza în capul lui sau al domnișoarei brunetele. Și nici n-ai țipat curvo-porcule-divorț cum e moda americanizată. Adică pe bune, modul cum ai reacționat îți face cinste!”
Nici pe Rudolph, căruia îi mulțumesc pentru toate comentariile documentate pe care mi le lasă, la fel cum îi mulțumesc pentru cele care mă amuză sau cu care rezonez:
“Cred, cf modul meu original total amator de interpretare de vise, că acest vis ți s-a părut enervant și de tip coșmar nu numai din cauză că a fost declanșat în cojuncție cu un țârâit de tip ceas deșteptător, dar și din cauză că pare a-ți aduce aminte în mod oarecum critic educativ că tinzi să te învinuiești cam aspru pe tine însuți când ai impresia că nu ești îndeajuns de conștiincioasă în a-ți planifica vacanțele și momentele bine meritate de timp liber personal așa cum ar trebui, cu mai multă grijă față de tine însuți, și nu așa mai mereu ținându-te după alții și interesele lor mai mult decât ar fi cazul să îți protejezi propriul tău interes de relaxare adecvată și frumoasa ta dorință de libertate și de hoinăreală fără obligatii, (acea țigancă tânără pe care o îmbrățișează alter-ego-ul tău, Mihai, că în vis Mihai nu e Mihai ci ești tot tu, dar partea ta oarecum mai rațională așa de planificare și leadership, nu că Mihai cel real ar fi el un leader pt tine, dar reprezintă un punct de sprijin solid și real, țiganca e și ea tot o parte din tine, acel vis de relaxare și de libertate iar fostul soț la telefon nu e fostul soț, ci e fosta ta proprie experiență personală despre tine însuți, din care ar fi trebuit să înveți până acuma să fii mai egoistă și tu în ceea ce privește drepturile tale proprii de vacanțe și de relaxare, deși desigur că e greu și nu îți stă în fire)”
Adriana mi-a făcut iar inima să crească de bucurie:
“Pentru astfel de vorbe ţi-aş trimite mereu caiete cu foi din fibre naturale, in care peniţa se agaţă de parcă ar spune că iar am sărit peste nişte capitole şi că ar mai fi avut de completat o grămadă. Pentru astfel de vorbe aş aduna poveşti noi, lângă cele vechi trimise deja, deşi ştiu că acum avem propriile noastre intâmplări, comune sau singulare, dar care ne poartă pe amândouă prin ele.
Parfumul nostru de vechi şi nou, vreau să cred că-l simtim la fel, chiar dacă eu iţi trimit un pic de munte iar tu un aer de ploieșteancă revoluționară. 6 luni? Când au trecut? Şi acum te mai întreb nimicuri despre bloguri …exact ca ieri. Mulţumesc, sora mea…virtuală. Virtuală până într-o zi! Promit!”
Carmen Pricop:
“Povestea ta-i povestea noastră. Nu ne înmoaie timpul, ci ne-arată că nu-s destule clipe să le iroseşti pe-o încrâncenare. Iar alegerea de a ieşi din locul strâmt al existenţei, împărtăşindu-ne gândurile spre necunoscut, ne lărgeşte zarea şi schimbă necunoscutul în prieten drag.”
Mii de mulțumiri Alexandrei pentru cadoul pe care mi l-a oferit. Era mult mai bogat și mai interesant decât mă așteptam. Vă voi povesti într-o zi despre el, însă acum chiar trebuie să mă opresc, deși nu am selectat toate comentariile remarcabile din luna septembrie (poate nici măcar o treime). Am ajuns la un număr record de cuvinte într-o postare-1181 1218 1242. Aștept ziua de mâine, să aflu care este prima probă de la SuperBlog. Poate vă faceți timp să treceți pe la mine, să vedeți cum mă descurc (pe doaronline- linkul este mai sus). :)
Vă mulțumesc tuturor, chiar dacă v-ați regăsit sau nu aici!
Blogosfera mea înseamnă chiar prietenii mei bloggeri! Cele mai bune si mai citite bloguri…
cand se fac blogmittinguri se barfeste. se barfeste la greu. asta nu-mi place mie. sa aud barfe si sa stau in fum gros de tigara. de aceea cam evit blogmittingurile. iau parte la 1-2 pe an. restul să fie sănătoși, să se vadă zilnic…
Dupa mai multi ani de blogging, unii bloggeri au inceput sa se intrebe ce este blogosfera. Incep sa o imparta in blogosfere personale, regionale, locale etc. Unii spun ca din lasitate, altii ca din prostie, altii ca o dezbina cu buna stiinta.
Vântul?
Am scis eu pe undeva că:
“La doamne
am milioane
de ghinioane” ca să-i citez pe cei de la Vunk, o trupă care-mi place.
Vienela, am fost convins că de blog vorbeai în articolul acela, na, ghinion ! :)
Mulţumesc de nominalizare, deşi ca de obicei n-o merit.
Şi te felicit pentru decizia luată. Aceea de a aprecia comentariile, după calitate!
Frumos din partea ta că nu ne uiţi.
Uite de asta ma tem eu de intalnirile intre bloggeri :)
Parca ma tem de parerile lor :)
Pe-a mea o numesc Blogosfrrrr. :) Adică, în loc să zic “blogosfera mea face, blogosfera mea zice”, zic…înlocuiţi singuri! Fiindcă blogosfera nu face! Ci locuitorii ei! Ca şi în cazul planetei pe care locuim, tot o sferă. Chiar blogo, dacă mă gândesc la infinitatea de gânduri lansându-se către California Nebula. Şi-o face şi planeta cândva ceva, că la câte îi facem! :P Pe când, de la blogosferă, n-am aşteptări. E un loc de întâlnire fain şi cam atât…Cum altfel te-aş fi întâlnit?! ;) Cam atât, în sensul că nu mi-aş bate capul sau cu pumnul în piept că sunt blogăr, că nu-s! Sunt un om cu o casă virtuală. Mobilată mai bine şi mai frumos decât casa mea pe bază de beton.
Eu fac reclamaţie! Alma îmi fură cuvintele telepatic şi le aşează la ea sau în comentarii. Protestez! Asta vroiam să spun că am o cutie; na, că schimb cuvântul casă, care a fost prăfuită odată (nu mai e) şi în care au intrat unii, au ieşi alţii, dar n-a intrat nimic din răul ăla care mai circulă pe bloguri. Şi dacă o fi intrat, a ieşit repede că am susţinători de frumos şi pace. Voi veni cu drag aici, cum trec şi la multi pe care tot aici i-am cunoscut, şi cu ei impreună iti vom tine de mâine pumnii. Hai, Vienela!
Hihi…cine-ajunge primul… ;)
Frumoasa blogosfera ta. Si pentru mine blogul si comunicarea care se creeaza in jurul lui sunt parte din viata mea, si fac mult bine sufletului meu.
Foarte frumoasa blogosfera ta, Vienela. S-o pastrezi mereu asa. :) Sa ma vezi pe mine ce articole scriam dupa 1 an sau 2 de blogging. Cat de fericita si incantata eram de oameni. Acum tonul e total schimbat. Oamenii au plecat si nu prea mi-au ramas multe de spus. :))
Cat despre blogmeeturi…eu am participat mai demult la intalnirile intre cei care scriam pe un anumit blog. Evident ca se barfea la greu. Tocmai de aceea incerc sa ma tin departe de astfel de…tentatii. :P
Cu totii iubim comentariile deosebite, interesante, frumoase, pline de intelepciune si invataminte, care dau un plus de valoare articolului. Cand simti ca omul a comentat de drag… Si iubim si omul. :)
Am citit prima parte şi crede-mă că am simţit fiori, iar asta pentru că ai transmis aşa de bine dragostea ta pentru blogosferă, şi pentru că am rezonat perfect cu fiecare cuvânt. Şi eu o iubesc, aproape la fel de mult, şi sper ca într-o zi să pot transmite bine ce simt. Dar nu îndrăznesc să spun, ca tine.
Când am ajuns la partea a doua, şi-am dat şi de mine, zău că nu mi-a venit să cred. Dar chiar şi pentru banalul meu răspuns, şi tot am fost bucuroasă că sunt pe această listă. Chiar onorată, ar fi corect să spun, fără teamă de ce vor crede ceilalţi. Mulţumesc!
Trec şi mâine cu siguranţă! Concursul acesta se anunţă extrem de interesant.
Mult succes, Vienela!
Uuf,oi ajunge vreodata sa scriu si eu asa? Ca eu,desi scriu de vreo 2 ani, tot impotriva blogosferei merg adica inca ma tin departe,inca am ghetele la usa, sa plec oricand :D
Apoi,daca nu ziceai de SuperBlog,cred ca uitam :))
La cat mai multi oameni pe sufletul tau,Vienela!
Uite,Vienela,cred ca esti printre putinii oameni care inca mai au sentimente inaltatoare si incredere in oameni! Nu pot decat sa te felicit si sa zic ca esti o persoana frumoasa la suflet !
exact cum a zis spanac…la blogmeeturi se barfeste si asta e unul dintre motivele pentru care la conferinte prefer sa merg sa invat ceva (daca e cazul) si nu pentru asa zisul networking.
eu iti multumesc Vienela, pentru toate povestile atat de frumoase ce ni le-ai adus in dar.
Despre “blogosfera” am de spus doar atat: care blogosfera?…
Fiecare avem niste criterii proprii dupa care alegem blogurile pe care e citim E important pentru noi sa ne aduca plus valoare. In ce priveste scrisul tau, nu cred ca renunti la valorile tale de pana acum ci doar ca ele se cristalizeaza i scoti la suprafata esenta ideilor. Asa si trebuie. Scrisul nu e o transpunere a tot ce am invatat. E analiza i fructificare iar blogurile sunt pomi cu fructe de aur.
Când am pătruns prima dată în Blogosferă, am simţit-o ca pe o sală mare de spectacol în care voi toţi eraţi pe scaune, şi câte unul, pe rând, se perinda pe scena…
Pana acum nu am participat la nici un blogmeeting. Dar daca asa sta treaba la astefl de intalniri, mai bine ma lipsesc.
Blogosfera! Inca ma simt stinghera, pentru ca nu ma pot obisnui sa “discut” cu oamenii fara a-i privi in ochi. Imi place pe aici – poate mai mult decat ar trebui pentru ca viata adevarata e “afara de PC” si am cam neglijat ce se intampla in jurul meu.
Nici azi nu stiu ce inseamna a fi “blogger” si nu ma consider unul – avand in vedere “definitia” care se da bloggerului. Mie imi place sa citesc texte lungi si nu prea stiu ce sa comentez cand cineva scrie doua randuri pe zi… sau plaseaza o fotografie in fiecare zi.
Cu toate acestea, afirm ca si tine: blogosfera mea e alcatuita din oameni buni, spirituali, inteligenti… oameni frumosi, cel putin dupa cum scriu. Imi place sa fiu pe aici, imi plac cele ce citesc.
Iar tie iti urez succes la concurs! Vreau sa fiu pe faza si sa te sustin, desi nu stiu sigur cum trebuie sa faca aceasta!
Bafta!
Despre blogosfera….ce sa zic? Are multe parti bune dar si unele nu prea. Nu stiu daca s-o idealizez.
N-am fost la niciun blogmeet, nici nu m-as duce. Evenimentele la care am participat au fost cu totul altceva, nimeni n-a barfit pe nimeni poate si pentru ca acolo chiar erau chestiuni de discutat, rezolvat. Asa-zisele blogmeet-uri nu-s decat niste baute si cam atat…dupa cat am vazut eu. Deci n-am nevoie.
Mult succes la SuperBlog! Sunt curioasa ce va fi pe acolo dar de ce sa mint, nu cred ca-l pot urmari cu regularitate.
N’am participat la niciun blogmeet pentru ca in orasul meu micut nu se face, dar poate la anu’, in Bucuresti, o sa particip si revin atunci cu pareri concrete :))
Blogosfera mea? Mititică rău dar, lumea aleasă! Nu interacționez eu prea mult dar mi-e drag să răsfoiesc o mulțime de bloguri. Fiecare este unic. Așa că, voi considera în continuare blogosfera ca o sală imensă de studiu, unde îmi aleg temele de studiu și lectorii. Ce poate fi mai frunos?
Intre timp a mai crescut putin blogosfera mea… Uite ca nu am verificat daca ceea ce am scris atunci mai este in totalitate valabil. :) Nici eu nu mai interactionez ca altadata, dar citesc in continuare “lumea aleasa”. :)
Ai spus-o atat de bine! “…o sală imensă de studiu, unde îmi aleg temele de studiu și lectorii”