Acesta este un blog personal. Îl numesc personal pentru că îmi aparţine, pentru că în el aştern o parte din gândurile mele, din nedumeririle şi ideile ce mă bântuie, din întâmplările la care am luat parte sau despre care am auzit vorbindu-se, din ceea ce imaginaţia mea naşte. Am încercat să împart articolele pe categorii, mai mult pentru a nu lăsa loc interpretărilor, caci au fost texte pe care unii cititori le-au crezut rupte din viata mea, ba chiar s-a întâmplat ca vreo două persoane să creadă că pe acest blog scrie un bărbat. :D

Ştiu că sunt prea puţini cei care verifică pe bloguri categoriile. Eu nu o fac decât foarte rar, când am dubii în legătură cu ceea ce citesc pe la alţii. Şi dacă s-ar deranja să verifice categoria în care am inclus un anumit articol, oamenii tot ar putea fi induşi în eroare, fără voia lor sau a mea. De exemplu, jurnalul de femeie simplă am decis să îl aşez în categoria colaje autobiografice, deşi nu tot ce scriu acolo reprezintă bucăţele din viaţa mea.

Se întâmplă ca uneori să nu am la îndemână nici un proverb favorit. Pentru a nu lăsa acel spaţiu necompletat, caut pe internet printre proverbe şi îl aleg pe cel care îmi iese primul în cale. Proverbul cu gâsca proastă s-a nimerit să se potrivească unei situaţii despre care tocmai aflasem, însă acea situaţie nu avea absolut nici o legătură cu mine, aşa cum şi-au imaginat prietenele mele (cărora le foarte mulţumesc pentru grijă şi pentru reacţiile prompte).

Nefiind prima dată când se întâmplă, am ajuns să mă întreb: de ce lumea consideră că absolut tot ceea ce scriu pe blog trebuie să reflecte starea mea din momentul scrierii? Blogul meu este personal, da, însă nu chiar atât de personal încât să îmi expun întreaga viaţă şi toate gândurile pe el. Păstrez întotdeauna ceva şi pentru mine, ceva care să fie numai al meu. Uneori scriu aşa cum îmi vin gândurile, las cuvintele să îşi caute singure făgaşul, fără ca ceea ce scriu să reprezinte ceva personal.

Ar fi mult prea mult dacă aş susţine că sunt încercări timide de a cocheta cu literatura. Aş spune mai degrabă că îmi place să mă joc, să las realitatea să se amestece cu ficţiunea. De multe ori sunt până şi eu surprinsă de rezultate, mai ales când pornesc de la o idee şi închei într-o cu totul altă direcţie, uneori de-a dreptul incomprehensibil. E drept, sunt un om liber şi pot scrie orice îmi doresc pe blogul personal. Dar mi-ar plăcea ca oamenii ce mă citesc să înţeleagă ce scriu, să poată deosebi ceea ce este cu adevărat personal de ceea ce nu este chiar personal. :)

Pentru cei care au deschis mai târziu televizorul, link spre un articol mai vechi, din care veţi putea înţelege că până şi eu am fost şocată când am aflat că blogul meu nu este jurnal de femeie. :D