Bijuterii din inox și amintiri

Plouă. Când plouă așa, necontenit, Vienela își amintește. Își amintește de oameni pe care nu i-a mai văzut de mult timp, despre care nu mai știe nimic, își amintește de zile mai bune sau mai puțin bune din trecut, își amintește bijuteriile din inox despre care îi vorbea Iolanda, își amintește de frigul îndurat în drum spre serviciu, la prima oră a dimineții, își amintește căldura care o cuprindea la întoarcere, știind că în scurt timp își va revedea băiatul.

Apropos de bijuteriile din inox… Sotul meu a primit acum cinci ani, de ziua lui, o bratara din inox, cu un model foarte frumos. O poarta mai mereu… Trebuie sa va spun ca arata de parca ar fi noua, chiar daca a fost plimbata la mare, la munte, la serviciu, la distractie. Inoxul este un material bun, care nu se strica repede. Materialele inoxidabile sunt cele care sunt rezistente la oxidare sau la contactul cu apa, cele care nu ruginesc.

Vienela își amintește de ziua în care a rămas fără bani de mâncare, pentru că plătise o factură enormă. Își amintește de M., vecinul de la etajul doi, care i-a cumpărat o plasă plină de alimente, doar pentru că își permitea și pentru că avea un suflet imens. Acum câteva zile, Vienela a aflat că M. este foarte bolnav, că o duce rău, că nimeni nu se uită spre el…

Vienela își amintește după-amiaza în care a învățat să joace kems în scara blocului, în timp ce afară turna cu găleata. Echipa pe care a format-o cu F. a fost pur și simplu imbatabilă, iar asta i-a adus Vienelei mult roșu în obraji și încă un strop de vanitate adăugat la cea nativă. Despre F. a auzit Vienela că este inginer și mândru tătic, posesor de bebeluș.

Vienela își amintește cât de frumos mirosea primăvara primului sărut în ploaie, cât de calde și bune erau brațele lui A. și cât de mult și-a dorit ca acea clipă să fie veșnică. A. este și el inginer. Vienela l-a zărit într-o altă zi ploioasă, undeva pe bulevardul nou al Ploieștiului. Era neschimbat, purta pe frunte același breton lung și pe chip același zâmbet senin, trimis spre nicăieri.

Vienela își amintește că astăzi, într-o zi în care ploaia nu vrea să se mai oprească, mânerul bateriei de la chiuveta din baie a cedat. Probabil își dorea dumnealui să scape din încăperea luminată de becurile prinse pe oglindă, să stea în palmă caldă de femeie uimită și ușor speriată. Vienela i-a făcut pe plac pentru câteva clipe, după care l-a înjurat serios. Nu a ales cel mai potrivit moment pentru a se rupe de bateria-mamă.

Vienela își amintește multe, însă mai are și alte treburi, așa că se oprește aici…