Ai auzit vreodată cântând un măgar cu vocea stridentă? Îţi aminteşti senzaţia pe care ţi-o dădea “scârţâietoarea” frecată de zid? Acelaşi efect îl are vocea mea asupra tuturor când mă hotărăsc să cânt. Nici măcar soţul şi copilul nu suportă să mă audă, cu toată bunăvoinţa pe care o au şi oricât de mult m-ar iubi.
După primele note pe care le scot (nu vă pot spune care sunt acele note muzicale, pentru că nu au primit nume încă), îi văd uitându-se unul la celălalt şi îi asemăn cu nişte conspiratori din alte timpuri. Se privesc speriaţi, îşi pun mâinile în cap, ochii le ies din orbite, apoi îşi revin şi se mobilizează, pregătindu-se de bătălie.
Mihai mă roagă să încetez, că nu îmi iese, copilul se repede spre sursa de inspiraţie, respectiv radio sau youtube, încercând să oprească muzica, iar eu mă trezesc singură, fără acompaniament. Este acel moment penibil, când mă aud şi realizez că au motive întemeiate să îşi pună mâinile la urechi.
Dar îmi place să cânt şi mă supăr când nu sunt lăsată, chiar dacă ştiu că sunt afonă şi vocea nu mă ajută.
Aveam vreo 10 ani când un unchi, abia întors din SUA, ne-a făcut cadou un casetofon Sanyo şi m-a învăţat să mă înregistrez cântând. Fredonam continuu melodiile Angelei Similea şi ale Andei Călugareanu, cântam de răsuna blocul “Radu mamii, Radule” şi “Ciobănaş cu 300 de oi”, convinsă fiind că voi deveni mare cântăreaţă.
A sosit clipa în care m-am auzit înregistrată pe casetă. Dezastru!!! Nervi!!! A fost una din marile dezamăgiri ale copilăriei mele.
Totuşi, în orice rău este şi un bine. Niciodată la concerte nu stau în înghesuială, iar să ajung în primele rânduri este un fleac. Trebuie doar să cânt cât pot de tare. Cu timpanele sparte sau doar zgâriate, oamenii se opresc din cântat şi se îndepărtează instinctiv de răgetele mele.
Vocea e totusi un muschi din punct de vedere anatomic. Exerciţiul nu o face decat sa se perfecţioneze. Eu cred ca oricine poate cânta decent. Incearcă sa iei nişte lecţii de la cineva care mai ştie câte ceva in domeniu.
Sau poţi încerca un instrument.
:)) Am incetat de mult sa visez ca as putea deveni cantareata, deci lectiile nu mi-ar folosi la nimic.
Am locul asigurat in fata la concerte si ma pot razbuna pe membrii familiei cand ma supara. :))
Bun venit in clubul meu. Eu spre deosebire de tine am avut si voce candva dar mi s-a schimbat asa cum se schimba la adolescenti. Numai ca neintretinuta s-a schimbat din buna in groaznica. Macar acceptabil daca era si tot eram multumit, ca eu nu-mi doresc sa fac o cariera din asta. Dar de cantat imi place sa cant teribil. Daca vrei ne facem formatie de afoni
M-as distra teribil incercand sa cant cu tine. Imi place propunerea ta, ma voi gandi cum trebuie procedat. :))
Asa sigur devenim cunoscuti. :))
:))) Poti alunga cainii cantand? Asta e testul suprem al afonilor! :)))
Nu am incercat, dar ies diseara la o plimbare(inarmata totusi cu pietre) si imi testez abilitatile. :))
:)) nici eu nu le am cu muzica nici ureche muzicala, nici voce pentru cantat nu am :-p
Dar canti? Macar sub dus, cand esti singur? :))
+1 :)) Sunt la fel :)) dar la concerte nu am reusit sa ajung niciodata mai in fata cantand:(
Nu ai cantat destul de tare. Trebuie sa iti dau cateva lectii. :))
Era fain daca puneai inregistrarea si aici:))..dar nu e nimic penibil in asta..daca ne-am fi nascut toti talentati in muzica, probabil ca nu mai avea farmecul asta specific al ei…poate ne intrecem in cine canta mai penibil:)) doar ca cei 5 ani de chitara poate ma scapa cumva:D
Nu o mai am, dar mi-ai dat o idee buna. Sa imi spuneti ce melodie preferati sa auziti. :))
Asa mi se spune si mie cand cant ” Opreste-te ca nu ai voce” :))
Si tu ii asculti? Eu de obicei nu. Ma opresc cand obosesc. :))
Mai interesant ar fi de aflat de ce tot incerci sa canti, atata vreme cat primesti un feedback mai mult decat elocvent.
Simplu. Imi place. Si nu pot merge pe camp sa cant. :))
Eu vocal nu prea ma pricep, dar mai zdranganesc chitara. Ce-i drept, nici asa nu ma pricep :)
Mi-ar fi placut si mie sa zdranganesc chitara. Ma invatase o prietena candva unde sa tin degetele pe chitara pentru a canta o melodie din Lantul amintirilor. Repetam ca papagalul. ;) :))
Super! Anunta-ma cand te duci la karaoke prima data!
Nu vreau sa ratez ocazia. :)
Nu ma duc la Karaoke. Pot mai mult de atat. Imi voi face formatie de afoni cu Aditza. Poate mai gasim cativa la fel de talentati si iesim pe iata cu un CD. :))
piata.
Canta si tu in baie !!! :)) Daca nu bat vecinii in teava, inseamna ca ai tai sunt invidiosi !!! :))
Nici ideea lui Radu nu este de lepadat! Io te sustin!!!
Nu in baie, ca avem copii mici pe scara. Sa nu ramana traumatizati. :))
Cantam si eu cu elan melodiile Mirabelei Dauer. Unele le stiu si acum! :)
Voce? Delooooc
Si acum nu mai canti?
“…si floarea din fereastra,
biletul ce-a ramas de-atunci pe masa… ” :))
‘Neata! Hai ca n-o fi chiar asa! :))
Adica nu cred ca se sperie lumea asa cum spui. Dar am ras.
Ai alte talente. Scrii frumos si amuzant. Altii n-au nici voce nici alte talente. Deci considera-te o fericita. Cine iti cere sa fii si cantareata? :))
Ba chiar se sperie, nu imi iese deloc. Am inteles ca nu pot deveni o a doua Monica Anghel… si am suferit enorm. :)) Sunt prea slaba… :))
si pe mine ma stopeaza copilul cand ma lansez mai cu foc, dar cand era mica nu plangea si-i cantam de toate. cred ca i s-a modificat gustul, nu c an-as avea eu voce :D
Si Ionut al meu adormea usor cand ii cantam “Radu mamii”. :)) Acum cred ca vrea sa ramana treaz, d-aia nu imi mai da voie. :))
Si cand te gandesti ca sunt atatia ”penibili” carora li se spune ca sunt penibili si degeaba sau carora nu li se spune acest lucru de teama! Astia sunt chiar penibili””
Esti prea dur. Daca imi place sa cant si nu am voce inseamna ca trebuie sa ma abtin? Sau sa ma duc in jungla sa cant?