Probabil unii dintre voi s-au intrebat unde am disparut in ultima saptamana, cum de nu am mai postat nimic pe blog etc. Ei bine, iata ca a sosit momentul sa dezvalui inca un secret din culise. Poate ca va amintiti entuziasmul ce m-a cuprins cand am luat decizia de a-mi face un coltisor al meu in care sa imi ascund biroul si toate lucrusoarele “de suflet”, imediat dupa ce amrenovat sufrageria. Zis si facut! Mi-am mutat biroul in nisa de pe hol si am inceput sa adun de prin casa lucrusoarele ce imi bucura sufletul. Doua mari nepotriviri imi intunecau bucuria: nu am lumina in acea nisa si nici un prelungitor liber in care sa bag o veioza, asa ca vreme de sapte zile am stat in bezna, desi aveam o multime de becuri Osram abia cumparate. A doua problema: spatiul este prea mic chiar si pentru o slabanoaga ca mine.
M-am vazut nevoita sa aleg intre a sta stramba, rasucita de la mijloc sau a renunta la scaunul de birou in favoarea unui taburet de la bucatarie. Dupa doua zile de chin, m-am decis sa incerc a doua varianta. Per total, a fost o saptamana de chin, o saptamana in care m-am plans ca am degeaba in casa corpuri de iluminat si becuri nou-noute, daca nu le pot folosi, o saptamana in care ori am stat stramba pana cand am uitat care este felul de a merge al omului. Un cosmar, va spun. Sa stai in intuneric, sa nu poti vedea nici macar bricheta de pe birou, ca sa nu mai zic de anumite taste. Pur si simplu nu ma puteam concentra la scris, caci gandul mi se intorcea permanent la multe becuri aprinse, ca intr-o catedrala, la corpuri de iluminat care sa transforme noaptea in zi, la scaune pe care omul sa poata sta comod, nu de parca ar fi supus torturilor inchizitiei.
Aseara m-am decis sa renunt la ideea coltului intim, caci mi se inrosisera ochii de atata efort si ma durea fiecare particica din corp de parca fusesem torturata. Voi sa nu procedati ca mine. Daca nu va e bine, faceti rapid schimbari. Cumparati becuri ieftine de la Emenatwork.ro, luminati-va casa si viata, caci vremea trece si intunericul nu-i potrivit pe timp de zi. De cum am aprins becurile, mi-a revenit si cheful de scris… Bine v-am regasit! 😀
