Noua generaţie avea iniţiative. Nu tocmai plăcute pentru mama care investise bani în obiectele din casă. Venise rândul meu să îmi şochez familia cu ideile “ciudate şi de neînţeles” pe care le puneam în practică imediat ce apăreau. Făcusem o pasiune pentru pernele mari, ornamentale. Văzusem într-o revistă o fotografie în care o domnişoară citea aşezată comod pe o pernă imensă, într-un colţ al unei camere, direct pe covor.

De la gând la faptă nu a fost decât un pas, pe care l-am făcut grăbită, fără să mă gândesc la consecinţe, la reacţia mamei mele. Din pernele familiei mi-am făcut două perne uriaşe, pe care le-am aşezat în camera mea, pe jos, rezemate de unul dintre pereţi. Nu a fost de ajuns. Mă deranja fotoliul pe care mama îl cumpărase la set, cu canapea şi masă. Îl plasase în camera mea şi lăsase celălalt fotoliu din set în camera surorii mele. Dar eu nu îmi doream acel fotoliu simplu, cu picioare dispuse în X pe laterale.

Pasul doi: am încercat să scot şuruburile masive în care erau prinse picioarele fotoliului, pentru a-l transforma şi pe el într-o pernă de pus pe jos. Nu am reuşit. Erau prea bine strânse. I-am mulţumit în gând celui care a inventat ciocanul şi m-am pus pe treabă. Am lovit picioarele fotoliului până când le-am fărâmat. În sfârşit, aveam o nouă pernă, cu spătar! Aveam şi garanţia că nu va mai putea fi reparat!

Când s-a întors mama de la serviciu… să cadă leşinată şi mai multe nu, văzând ce s-a întâmplat cu pernele casei şi cu fotoliul care nici nu împlinise un an de la ieşirea din fabrică. Am dus muncă de lămurire vreo două ore, am încercat să o conving că este ultimul răcnet în modă, ba chiar am îndrăznit să îi sugerez că, fiind în camera mea, am considerat că fotoliul este al meu şi pot face absolut ce vreau cu el.

Văzând că nu reuşesc să o împac, i-am amintit de câte ori a avut şi ea astfel de iniţiative, cum a adus-o la capătul răbdării pe bunica mea cu ideile năstruşnice pe care le punea în practică. Şi-a amintit râzând de toate modificările pe care le făcuse prin casă, cu sau fără voia bunicii mele. Abia când a văzut ce succes au pernele mele s-a liniştit complet. Prietenii mei se băteau pe locurile de pe covor… :))