Bass Rock, insula care adăpostește cea mai mare colonie de gannets

Bărcile de agrement se legănau ușor în vântul călduț al amiezii. Pe niște plute, câțiva tineri făceau cascadorii, spre încântarea celor care îi priveau de pe mal. Deasupra noastră, peste tot în jurul nostru, pescărușii își cântau bucuria de a trăi. Păreau să nici nu observe mulțimea de oameni, localnici și turiști care, la rândul lor, erau preocupați să își trăiască viețile. De ce să privim de pe mal cum alții se distrează în apele reci și întunecate? ne întrebam noi, pe jumătate invidioși, pe jumătate dornici de aventură. Tocmai atunci am observat o ambarcațiune cu motor care oferea excursii pe mare. 25 de lire de persoană pentru o plimbare de peste o oră. Așa am ajuns să vedem Bass Rock, insula care adăpostește cea mai mare colonie de gannets din lume.

Gannets (mi se șoptește în căști că li s-ar spune corbi de mare albi) sunt păsări de mare cu penaj predominant alb. Capul este acoperit de pene galbene, iar vârfurile aripilor sunt negre. Anvergura lor poate ajunge și până la doi metri. Gannets se hrănesc cu peștele pe care îl prind plonjând de la înălțimea de 30 m cu viteză de până la 100 km pe oră. Nici o altă pasăre de mare nu îi poate egala în această privință. Gannets au întreaga viață un singur partener. Pe insula Bass Rock păsările sosesc în luna martie a fiecărui an. Rămân acolo până când vremea Scoției devine prea rece pentru ei, adică până spre sfârșitul lunii octombrie.

 

 

 

Insula pare o stâncă uriașă ce străjuiește marea. De la distanță, ochiul uman o vede ca fiind albă, parcă ninsă. De fapt, insula este albă de la atâtea păsări care acoperă fiecare centimetru de stâncă. Nici fotografiile, oricât ar fi ele de reușite, nici imaginația omului, oricât ar fi ea de bogată, nu pot înlocui perfecțiunea naturii. Ajunși în apropierea insulei Bass Rock, ne-am simțit ca niște fire de nisip aruncate din întâmplare pe uriașa plajă a planetei. Spectacolul oferit de zecile de mii de păsări de mare care acopereau stâncile vulcanice sau care zburau pe deasupra noastră ne-a copleșit.

 

 

 

La fel se simțeau, probabil, și cei care, cu sute de ani în urmă, mergeau pe insulă pentru a înălța rugăciuni și a se reculege. Mi-e greu totuși să îmi dau seama cum se simțeau cei care, mai târziu, în vremea când insula a fost fortificată, au stat acolo în prizonierat. Ca turist, ajungi la Bass Rock, te minunezi de croncănitul infernal al corbilor albi de mare, de umbrela care se formează când sute sau mii de păsări îți zboară pe deasupra capului și, dacă ai echipament potrivit, încerci chiar să traversezi insula (în caiac sau la pas) dintr-o parte în alta prin peștera naturală îngustă care se deschide la poalele stâncii. Dar să rămâi într-o colonie penitenciară, păzit fiind de colonia uriașă de gannets?

 

 

 

Fascinant este și farul care străjuiește insula Bass Rock încă din anul 1902. Deși este în continuare funcțional (desigur, astăzi se folosesc mijloace moderne de iluminare), farul își pierde din măreție în fața stăpânilor naturali ai insulei – frumoasele păsări de mare numite gannets care ieri cuibăreau, pescuiau, dormeau, cântau, se iubeau sau doar cărau în ciocuri alge marine ascophyllum nodosum cu care să construiască niște cuiburi bune.

 

 

 

Pentru cei care ajung sau sunt deja în Scoția și doresc să viziteze insula Bass Rock, iată câteva informații utile:

-adresa de unde puteți pleca este Seacliff Park, North Berwick, East Lothian, cod EH39 5PP

-există o ambarcațiune cu motor care vă poartă în viteză până acolo; odată ajunși în apropierea insulei, conducătorul ambarcațiunii oprește motorul și face încet turul insulei, ca voi să puteți fotografia tot ce vedeți și să vă bucurați, cu toate simțurile ascuțite la maxim, de spectacol;

-ghidul vă va oferi detalii legate de istoria încărcată a locului, dar și informații despre cea mai mare colonie de gannets din lume (în limba engleză, desigur);

-prețul unei excursii la insula Bass Rock este de 25 de lire (merită fiecare bănuț în parte);

-la întoarcere, barca mai face de două ori popas: veți vedea ruinele unui castel și foci în mediul lor natural;

-puteți călători pe banchetele de afară, în aer liber, sau puteți alege să stați la adăpost de vântul rece, în cabina ambarcațiunii;

-chiar dacă afară este cald și bine, să știți că pe mare, când barca atinge viteze mari, frigul devine pătrunzător

-veți primi veste de salvare înainte de a urca pe barcă

-puteți plăti cash sau cu cardul.

Mai multe detalii găsiți pe site-ul celor care au făcut posibilă excursia noastră de ieri, http://forthwild.co.uk/. Mulțumirile se îndreaptă în mod special către ghidul și conducătorul ambarcațiunii, domnul din Zimbabwe, al cărui nume regret că nu îl știu.