Ningea de mult timp. Zăpada pufoasă era numai bună de modelat. Un vecin ne învăţase cum să imităm urmele lăsate de roţile tractoarelor. Mergeam prin omătul  moale, făcând să rămână în spate, pas cu pas, o urmă îngustă, continuă. Când pantalonul avea gheaţă până la genunchi, fugeam să ne încălzim pentru câteva minute la caloriferul din scara blocului. Era 31 decembrie. Cu mulţi ani în urmă.

Uram momentul în care părinţii mă chemau la masă. Pe ceilalţi copii nu îi chema nimeni, se puteau juca în continuare, puteau lucra la cazemata care trebuia să fie terminată până seara. Dar în acel an, intrând în casă, le-am găsit pe mama şi pe bunica mea cu părul pus pe bigudiuri. Am uitat de copii şi de zăpadă. Mi se oferea ocazia de a avea părul creţ, chiar şi pentru o singură noapte.

Nu era chiar simplu să fii frumoasă. Mama îmi răsucea părul scurt în jurul tubului de metal până când ajungea la pielea capului. Când îl prindea cu elastic, simţeam că îmi smulge părul. Dar suportam în linişte, de teamă să nu se răzgândească. Am suportat şi în orele următoare, până când părul s-a uscat şi s-a ondulat. Emoţionată, am dat fuga la oglindă, să mă admir.

Cruntă deziluzie! Parcă aveam o căciulă din lână de oaie pe cap. Nu semăna deloc cu podoaba vecinei de la scara A, pe care o invidiam în secret pentru părul ondulat natural. Tot ce trebuia să mai fac pentru a-i amuza pe toţi, era să behăi cu vocea mea piţigăiată. În câteva minute am rezolvat problema. Am băgat capul la duş, iar buclele lâna a dispărut.

Vă daţi seama ce urmează să spun, nu? Anul acesta am de gând să îmi schimb coafura, special pentru noaptea de revelion. Vreau să fie ceva total diferit de cea pe care o am acum, dar în acelaşi timp să pot reveni urgent la starea iniţială, dacă nu îmi va plăcea. Cam în halul acesta este părul meu în momentul de faţă, dar mai puţin ondulat (şi are altă culoare). Ceva idei?