Multă lumea aleargă după bani. Unii sunt atleţi buni, alţii se poticnesc des. Unii îi vor pentru a-i cheltui rapid, alţii pentru a se simţi stăpâni pe propria viaţă. Pentru mine, banii sunt o stare de spirit. Mie banii îmi modifică starea de spirit. O mare parte a vieţii i-am dispreţuit şi discreditat, convinsă că se poate trăi foarte frumos şi fără ei. În mare parte, încă mai cred asta, însă mi-e tot mai greu să stau fără ei, fără să mă bucur de ceea ce banii pot aduce frumos în viaţa omului.

Când nu ai bani, le duci dorul. Când ai bani, le porţi grija. E greu să nu îţi poţi permite o carte, o rochie, o călătorie în împrejurimi. O ştiu prea bine. E foarte greu şi să stai cu gândul că ţi-ai putea pierde averea, că ai putea cădea de pe cine ştie ce piedestal, că nu îţi vei mai permite maşini luxoase, mâncăruri fine şi vacanţe exotice. Am observat la omul simplu o acceptare, o înţelegere pe care cel ce a avut mereu bani nu o are. Oare să fie mai fericiţi cei ce nu au bani?

Pentru mine, banii sunt o stare de spirit. Dacă nu îi am, sunt tristă, posomorâtă, pesimistă. Dacă îi am, îmi revine imediat zâmbetul pe chip, chiar dacă nici măcar nu mă ating de ei, chiar dacă nu am nici un plan de a-i cheltui, chiar dacă nu am nici o nevoie. Banii îmi dau curaj, speranţă, încredere…