Bâlbâiala, această tulburare a vorbirii, o cunoaşteţi şi voi, aţi întâlnit-o la oameni cunoscuţi sau necunoscuţi care, mai ales pe fondul unor emoţii, nu reuşesc să articuleze bine cuvintele, repetă sacadat silabe şi fac pauze în vorbire. Această tulburare poate avea efecte negative asupra celor afectaţi, determinând complexe de inferioritate.
Avea tatăl meu un coleg de serviciu, prieten de vânătoare şi de pahar, care se bâlbâia îngrozitor, repeta silabele de la începutul cuvintelor, mai ales când era băut sau nervos. Uimitor este că nu se bâlbâia deloc când încerca să cânte.
Şi le plăcea să cânte. Îmi amintesc cu nostalgie cum răsuna melodia “Aşa beu oamenii buni”- a fraţilor Petreuş şi “Lino, Leano”- a Ioanei Radu, cântată de 7-8 bărbaţi într-un apartament, însoţită de chicotelile copiilor care trăiau viaţa ca pe o mare aventură, ca pe o distracţie interminabilă.
Mult le mai plăcea să îşi serbeze zilele de naştere la restaurant cu prietenii şi familiile, să mănânce fripturi şi să bea băuturi tari, cum era Şliboviţa, un soi de ţuică de prune dublu distilată.
Aşa se face că într-un an, de ziua prietenului bâlbâit, la restaurant fiind, omul a vrut să îşi cinstească prietenii cu băutura lor preferată. A chemat ospătăriţa şi i-a spus: -Dă-ne la toţi câte o şli…, şli…, şli…, dă-ne rom la toţi. Multe hohote de râs au perturbat liniştea localului din cauza neputinţei sale de a pronunţa cuvântul şliboviţa şi a deciziei de a comanda altă băutură, al cărui nume să îl poată articula.
A rămas de pomină întâmplarea, încă ne mai distrăm cu această amintire.
Balbaiala este o tulburare a vorbirii caracterizată prin întreruperi involuntare în fluxul normal al vorbirii. Persoanele care suferă de balbaială pot experimenta repetiții ale sunetelor, cuvintelor sau silabelor, precum și blocări sau întârzieri în producerea sunetelor. Această condiție poate afecta fluiditatea vorbirii și poate avea un impact semnificativ asupra încrederii și comunicării individului în diverse situații sociale.
Balbaiala poate începe în copilărie și poate persista în adolescență și viața adultă. Este important să se sublinieze că balbaiala nu este rezultatul slăbiciunii sau anxietății, așa cum se mai crede uneori, ci este o tulburare a controlului motor și a coordonării musculare necesare pentru producerea sunetelor vorbirii. De asemenea, balbaiala nu este influențată de inteligența unei persoane, deși poate provoca frustrare și stres.
Există diverse teorii cu privire la cauzele balbaialei, inclusiv factori genetici, anomalii cerebrale, tulburări motorii și stres emoțional. Tratamentul pentru balbaială poate include terapie vorbirii și limbajului, care se concentrează pe îmbunătățirea controlului motor al vorbirii și gestionarea emoțiilor asociate cu tulburarea. În unele cazuri, terapia poate fi eficientă și poate aduce îmbunătățiri semnificative.
Deși balbaiala poate reprezenta o provocare pentru cei afectați, este important să se înțeleagă că aceasta nu definește identitatea unei persoane. Cu sprijin și înțelegere din partea celor din jur, persoanele care suferă de balbaială pot să-și dezvolte abilitățile de comunicare și să ducă o viață plină și împlinită. Încurajarea, susținerea și acceptarea sunt elemente cheie în gestionarea și depășirea balbaielei într-o lume care valorizează diversitatea și respectul față de fiecare individ.
sa te uiti la filmul Discursul Regelui. L-am adorat.
Un film ieftin, fara multe efecte speciale, cu cativa actori, dar cu un substrat psihologic ce ne ridica parul de pe spate, cu influenta istorica, cu imagini culese si presarate din arhiva BBC. Un film despre un rege, emotiv, si cu usor tic de vorbire.
Un film, despre o copilarie trecuta si carentzele ei.
Am auzit de el, dar nu l-am vazut inca. Imi voi face timp zilele astea sa ma uit. Multumesc. ;)
Eu m-am balbait si inca ma balbai cand sunt beat, bolnav, suparat. Exista diverse tehnici sa fie tinuta sub control, iar treaba cu cantatul e stiuta si e folosita ca tehnica. Esti invatat sa-ti canti cuvantul in cap. Asta te forteaza sa faci o pauza intre gandit cuvantul si actiunea de a vorbi/articula (unde-i de obicei problema). Functioneaza binisor, dar sunt unele silabe care pun probleme deosebite de genul “po” sau “pa”. Pentru un rus asta e cam problematic :)). Dar pachetul de tehnici (nu toate tin la toata lumea, trebuie aleasa cea care merge) e foarte eficient. Singurele momente in care nu tine este cand pierzi cumva controlul (nervi, alcool si alte alea).
Am un prieten care s-a straduit atat de mult(fara ajutorul nimanui), incat dupa vreo 5 ani a reusit sa scape aproape total de problema. Se mai balbaie cand este nervos sau beat, cum spui si tu. Dar nu am cunoscut om mai ambitios si mai orgolios decat el.
:))) Mi-ai facut ziua mai frumoasa! Rad ca tembelul in fata calculatorului :))
Sa stii ca si eu radeam, desi nu este de ras cand oamenii au asemenea probleme, dar a fost atat de amuzant momentul…
Baiatul meu a batut vreo zece copii la scoala pentru ca radeau de un prieten de-al lui, care este balbait. :))
:))Saracul om..a comandar rom in loc sa comande slibovita:P Dar daca nu comanda nimic,nu era mai rau?:))
Normal ca nu puteau sta pe uscat. :)) Daca nu comanda el, se ocupa altul de umplerea paharelor. Le placea si romul, ca era tot tarie. :))
Eu cand sunt obosita nu ma balbai dar inversez literele intre ele, scot numa perle: marte artiale, scaun cu om la cap, blatite cu cranza, volitist pigilent…
Daca mai era omul si rarait, cum mai cerea un lom?Am o nepotica raraita care-mi spune Blonda(desi sunt bruneta) si care m-a parat la toata lumea ca” ale blonda un soalice pa bulan” fiindca imi intrase un soricel pe hornul sobei…:)
:)) Simpatica nepotica!!! :)) Asta este gluma cu inversatul literelor? Mie imi este greu sa le inversez si cand sunt odihnita. :))
Baiatul meu face combinatii intre cuvinte, de genul: pantofi si adidasi/pandidasi, Ionut si Jder/ Jderut… :))
Tulburarea de vorbire se compenseaza fericit, in cazul de fata, cu prezenta de spirit. De fapt, fara ea e cam greu sa te descurci in viata…
Era intr-adevar(nici nu stiu daca mai traieste, ca s-a pensionat si a plecat la Moldova) un om cu prezenta de spirit, pe care a dovedit-o in multe situatii-cheie.
=))amuzanta intamplare !
Da, mai ales pentru cei care au fost acolo. :))
Desi pare o problema de logopedie frecventa, sau macar pentru ca se vorbeste mult despre, eu n-am intalnit pana acumdecat o singura persoana cu acest mic defect.
Zic “mic” pentru ca omul nu e deranjat foarte tare si desigur ca si el a facut eforturi sa scape de ea… Nu a reusit in totalitate si nu cred ca mai reuseste, are vreo 55 de ani acum…
Nu stiu, mie mi se pare usor amuzanta balbaiala si de fapt n-o percep ca pe-o problema, decat poate in cazul in care persoana ar avea dificultati mari in a vorbi…
Prietenul tatalui tau cred ca era chiar amuzant.
Mie imi plac oamenii cu mici defecte, sunt parca mai altfel. Dar unii sunt complexati de problema si asta ii face sa se balbaie mai tare, mai ales fata de persoane abia cunoscute.
Era un om haios, care iubea viata.
Pai sa stii ca si mie imi plac. Am aceeasi perceptie depre ei, ca si tine. Tipul asta se amuza singur de defectul sau. Se autoironizeaza. Ce e haios e ca si numarul de la masina il are special, adica intentionat ales. Cum crezi ca e? Aceeasi litera de 3 ori! :)) Ca o balbaiala ;)
:))…s-au multumit cu rom, bun si asta !!! :))
Nu stiu daca le-a placut la fel de mult, dar distractia a compensat…
:)) M’a facut sa rad acum cand citesc…daca eram la fata locului clar imi dadeau lacrimile de la ras:)) este o faza distractiva si o amintire de valoare:))
Cred ca toti au avut lacrimi in ochi in momentul ala. :))
Din pacate e foarte greu sa tratezi afectiunile astea la maturitate
Discursul regelui mi-a placut si mie
Cred ca este imposibil sa le mai tratezi la maturitate. Este destul de greu si in copilarie…
Chiar de pomina intamplarea :)) eu cand citesc ma balbai la cuvinte simple pentru ca imi fuge mintea in alta parte si la cuvinte de trejzeci de litere nu am nici o problema :))) Dar stii de ce zambesc cand ma balbai? Ca asa imi amintesc ca nu fac lucrul ala perfect,ca sunt umana si nu imi impun perfectiune in video-ul respectiv Adica respect fata de cel care asculta dar fara sa ma rusinez/enervez ca am stalcit cuvantul.Imi place cum am ajuns sa ma simt in privinta asta :) Ai scris tare frumos aceasta intamplare,te pup