Foarte rar mi se întâmplă în ultimul timp să urmăresc un film până la capăt. De cele mai multe ori adorm după câteva minute. Şi mai rar mi se întâmplă să  vorbesc despre filmele văzute. Dar astăzi ţin neapărat să spun câteva cuvinte despre Bakhita, sfânta africană (2009).

Povestea acestei sudaneze umile si plina de iubire pentru oameni m-a impresionat până la lacrimi. Giuseppina Bakhita, interpretată de Fatou Kine Boye, a fost proclamată sfântă în anul 2000 de către Papa Ioan Paul al II-lea.

Răpită dintr-un sat din Sudan, vândută ca sclavă unui general turc, maltratată, Bakhita ajunge într-un final în Italia, la familia lui Federico Marin, unde se izbeşte de prejudecăţile servitorilor, ale sătenilor speriaţi de pielea ei neagră. Devine în scurt timp bona Aurorei, fetiţa lui Marin, care îşi pierduse mama la naştere.

Dragostea dintre această copilă sensibilă şi negresa a cărei generozitate era deja cunoscută în sat rămâne vie şi puternică, deşi este supusă multor încercări. Marin, iute la mânie, o pedepseşte în câteva rânduri pe biata sclavă, producând suferinţă Aurorei şi făcând-o pe Bakhita să se refugieze în biserica satului, unde îl cunoaşte pe Dumnezeu.

În timpul epidemiei de variolă, negresa îi îngrijeşte pe săteni, câştigându-le respectul şi dragostea. Convinsă de măicuţe, pleacă la Veneţia, unde o regăseşte pe Aurora şi pe tatăl acesteia, care nu vrea să renunţe la sclavă, considerând-o proprietatea lui. Are loc un proces, iar Bakhita este declarată liberă. Alege să se călugarească, îmbrăţisând religia catolică. Îşi găsise menirea.

Aurora, devenită mamă a trei fetiţe, este cea care relatează povestea Bakhitei, în timp ce se pregăteşte să meargă la mănăstirea unde îşi petrecuse viaţa iubita ei bonă.

Mi-a plăcut povestea şi am fost impresionată de Fatou Kine Boye, actriţa care, cu un zâmbet cald şi o privire plină de modestie şi bunătate,  reuşeşte să transmită atât de multe emoţii.

 

Marele meu regret? Am locuit un an la câţiva kilometri de Schio, oraşul unde a trăit Bakhita. Aş fi putut vizita acele locuri… Dar nu auzisem de ea pe atunci…