Aveam o lene incredibilă. Nici măcar soarele nu reușea să mă trezească. Abia când agitația din casă a atins cota maximă m-am ridicat din fotoliu. La doar câteva minute după, mami spunea în telefon: Suntem patru persoane și un câine de talie medie. Ne puteți găsi o mașină? Am ieșit în stradă, să așteptăm taxiul. Șoferul ne-a privit oripilat și a strigat din mers:

-Ăsta e câine de talie mică? Să vă ducă altcineva!

Mami s-a supărat și a mormăit (cam tare) în urma lui:

-Să te bip în gură!

A venit altul. Călătoria cu mașina m-a amețit. Să spună cineva taximetriștilor că nu suport parfumurile dulci din comerț. Omul ne-a dus într-un parc uriaș. Mirosea a pădure, a lac, a grătare încinse, a animale sălbatice, a veselie de weekend. Am făcut turul de onoare, să mă vadă toată lumea, m-am lăsat tras în poze și m-am bucurat de carne friptă și hamsii prăjite. Porția mea de bobițe a ajuns la niște căței amărâți, temători, care se învârteau printre oameni în așteptarea unei pomeni ce nu vine niciodată. 

Drumul prin Mica Romă a fost epuizant. Soarele îmi ardea blănița. Câinii urlau disperați. Tati mergea încet, atent la fiecare casă, la mașinile din curți, la felul în care trăiesc alții. Am intrat în sat. Cățelușa m-ar fi mâncat de viu, supărată că i-am violat teritoriul, că am îndrăznit să intru în curtea ei. I-am arătat colții, să știe că nu-i de glumă cu mine, apoi am dat din coadă și am cerut să facem pace. Nu se cuvine ca un mascul să atace o femelă. Așa ceva e posibil doar la oameni, nu și la câini!

A fost eliberată din lanț. Ne-am alergat până la epuizare. La început a făcut pe mironosița. După câteva ture de curte străbătute în goană, a săltat coada. Nici acum nu înțeleg de ce m-a oprit mami tocmai în momentul culminant, când am ajuns la doar un pas de reușită. Mi-ar fi plăcut să las pe acolo niște nepoței, semn al trecerii mele prin sat și prin viață.

M-am ales și cu un semn de bună purtare. L-a tratat mami acasă cu betadină. Înainte și după… Găsiți diferența!

cainecaine 1

Drumul la întoarcere a fost fenomenal. Nu îmi găseam locul în mașină. Agitat de mirosul dulce, mârâiam în surdină. Din greșeală am lovit-o pe mami cu ghearele în ochi. Încă se resimte. Șoferul a înțeles rapid ce vreau și mi-a permis să mă strecor printre scaune, să ajung în față, pe locul pasagerului din dreapta. Dacă nu ați fost pe străzile din Ploiești sâmbătă seara, cu siguranță ați ratat șansa de a mă vedea stând în șezut, cu capul scos pe geam, atent la fiecare pieton pe care îl depășeam din goana mașinii.

Aventurile lui Bruno nu se termină aici. Ele continuă în somnul plin de vise care m-a învăluit de cum am intrat în casă. Urmarea în episodul viitor. Până atunci, poate…

Ai nevoie de un personaj credibil în reclame? Bruno este aici pentru a te ajuta! Tratament pentru albirea dinților, cea mai bună pastă de dinți, cea mai cea periuță de dinti, cea mai eco-bio-naturală mâncare? Doar Bruno știe secretul și doar el îl va dezvălui altora! Contra cost, desigur.

caine colt alb