Skip to main content

Am fost şi colecţionară

Unii spun că sunt nonconformistă, alţii că sunt sărită de pe fix, restul se mulţumesc să-mi spună că sunt ciudată uneori. Eu cred că sunt o femeie normală, care are puţin din toate astea. De câteva ori în viaţă am fost colecţionară de diverse, începând de la şerveţele, poleială de ciocolată, cutii de chibrituri, capace de bere, crenguţe, insecte, bani, bijuterii… şi până la brichete.

Am descoperit de mică unele priviri mirate sau amuzate în jurul meu, când s-a aflat că m-am apucat de colecţionat frunze de plop. Văd şi privirile tale, dar nu mă deranjează. 😛

Plopii din spatele blocului crescuseră până la etajul 4, aveau frunzele cât foaia de caiet, pe care toamna le pictase în nuanţe de galben, verde şi maro. Nu vedeam două identice şi toate mi se păreau frumoase, aşa că le adunam grămăjoară, lăsând pământul fără îngrăşământ vegetal şi le piteam în casă, sub pat. Read More

Beneficiile momentelor penibile

Ai auzit vreodată cântând un măgar cu vocea stridentă? Îţi aminteşti senzaţia pe care ţi-o dădea “scârţâietoarea” frecată de zid? Acelaşi efect îl are vocea mea asupra tuturor când mă hotărăsc să cânt. Nici măcar soţul şi copilul nu suportă să mă audă, cu toată bunăvoinţa pe care o au şi oricât de mult m-ar iubi.

După primele note pe care le scot (nu vă pot spune care sunt acele note muzicale, pentru că nu au primit nume încă), îi văd uitându-se unul la celălalt şi îi asemăn cu nişte conspiratori din alte timpuri. Se privesc speriaţi, îşi pun mâinile în cap, ochii le ies din orbite, apoi îşi revin şi se mobilizează, pregătindu-se de bătălie.

Mihai mă roagă să încetez, că nu îmi iese, copilul se repede spre sursa de inspiraţie, respectiv radio sau youtube, încercând să oprească muzica, Read More

Glasul roţilor de tren

12 ore de mers cu acceleratul din Ploieşti la Satu-Mare. Cu câtă bucurie şi emoţie aşteptam noaptea călătoriei, cât de mult îmi plăcea să cunosc oameni noi, să le aflu poveştile. Îmi plăcea să ies pe coridorul trenului, să privesc în noapte şi să fumez lângă geamul deschis.

Dar cea mai mare încântare mi-o oferea personalul care mă ducea pe Valea Prahovei în sunetul chitarelor. Pentru că în fiecare vară şi în fiecare tren găseam bucureşteni puşi pe distracţie, dornici să înveselească pasagerii şi să se facă remarcaţi. Erau în general studenţi, băieţi isteţi şi fete fără inhibiţii, care făceau ca cele două ore să zboare pe nesimţite.

Legat de trenuri, am primit de la Daniel o leapşă cu câteva întrebări: Read More

Bolnav şi singur

Bolnav si singur. Gelu. Un nume care îmi va trezi mereu una dintre cele mai plăcute amintiri din viaţa mea de domnişoară, de adolescenta. Este numele pe care îl purta nepotul unui colegul tatălui meu, un băiat frumos, cu ochii de un albastru incredibil, care era de-o seamă cu mine.

Ne-am cunoscut într-o vacanţă de vară, când a venit în Ploieşti pentru câteva zile. Eram excesiv de timidă, nu ştiam ce aş putea vorbi cu un băiat necunoscut, iar el, deşi era la fel de sfios, m-a rugat să îi acord câteva ore, să ne plimbăm, să îi arăt oraşul.

M-a vrăjit cu vorbele mai mult şoptite, cu poveştile despre el, Read More

Un alt accident

Nu trece săptămâna fără să vedem un accident pe strada unde locuiesc, in Ploiesti. M-am trezit în zgomot de frâne, geamuri sparte şi bufnituri. De data asta circul accidentul a avut loc exact în intersecţie, la doi paşi de geamul meu. Doamna din Matiz s-a urcat în maşină, s-a asigurat şi a încercat să iasă în intersecţie. Din sens opus venea un BMW seria 5, condus de un băiat de bulibaşă de bani gata foarte tânăr şi mai ales foarte beat, care nu a ştiut a uitat că trebuie să se asigure. Nici măcar nu a redus viteza când a făcut dreapta, să intre în strada principală, aşa că a luat Matizul, l-a împins într-o maşină parcată, apoi l-a aruncat la 10 m depărtare. Din fericire, nu au fost alte victime, în afara maşinilor şifonate.

Băiatul a dispărut rapid de la locul accidentului, lăsând în urmă un BMW mai paradit decât celelalte maşini buşite. În locul lui a venit să ameninţe să negocieze tatăl, care părea să fi băut la fel de mult.

-Ha, Matiz ai, cucoană? Nu mai suna la Poliţie, că îţi cumpăr altu’. Read More

Happy Weekend 17

Un nou sfârşit de săptămână, o nouă porţie de amuzament. Ştiri pe scurt.

 O nouă variantă a filmului Titanic, de acestă dată în regia lui James Cameron Pisicel, a făcut înconjurul lumii. În rolurile principale Leo Miaunel şi Kate Miaunica.

Din cauza căldurii excesive, zilele acestea ar fi indicat să nu mai oferiţi o inimă fierbinte, ci una rece.

Vara aceasta, tendinţa în materie de îmbrăcăminte merge spre culorile vii.

Decoraţiunile pentru timpuri de criză, când vazele ating preţuri astronomice. Se folosesc becuri de 25 w. Dacă avem ghinionul să se arda, le reciclăm, transformându-le ca în imaginea de mai jos. Imaginea a disparut, insa ideea de economie ramane. 😛 Read More

Sete de distracţie

Scriu în grabă, pentru că mă pregătesc să plec la Sala Sporturilor din Ploieşti, unde între orele 17-21 poposeşte Caravana Staropramen, să ne ofere o bere rece ca gheaţa, despre care se zvoneşte că are un gust deosebit, ce redă spiritul autentic al Pragăi, într-o atmosferă relaxată şi plină de voie bună.

   TOT ORAŞUL VĂ SALUTĂ, 

CĂ DOAR STAROPRAMEN NE ÎNCÂNTĂ!!! Read More

Ghimpele din inimă (4)

La masă era sora lui, la fel de tânără, dar grasă şi nu prea frumoasă, care le-a aruncat o privire… plină de venin, corectată imediat printr-un zâmbet puţin cam strâmb. I-a poftit cu o voce mieroasă să se aşeze şi a plecat să pregătească o cafea. Deşi nu avea nici un motiv evident, simţea că fratele ei este nefericit, că este mereu frământat de gânduri amare şi că fata, cu zâmbetul ei plin de candoare, îl tratează cu o camaraderie cu care el nu avea ce face.

Dar ăsta nu era singurul motiv pentru care îi venea greu să o privească în ochi şi să o considere prietena ei. Fără să vrea, când se uita la fată simţea un ghimpe în inimă, invidia Read More

Case mai mari decât blocul

Vreau să cred că sunt o fiinţă înţelegătoare, care pricepe că diferenţele materiale sunt normale în societate, că unii oameni sunt mai descurcăreţi decât alţii, ca unii au bani mai multi decat altii.  Înţeleg nevoia celor foarte bogaţi de a avea tot mai mult, de a încerca mereu ceva nou, de a trece de la macrou la somon, de la Ford la Bugatti, de la apartament la casă, de la plaja din Mamaia la cea din Hawaii, de la maşina la avion.

Ceea ce nu am reuşit să înţeleg niciodată este motivul pentru care foarte mulţi oameni aleg să îşi construiască case impunătoare, dotate cu tot mai multe camere. Nu pricep şi pace! Dacă nu au decât un singur copil sau nu au deloc, la ce le folosesc cele zece camere? Read More

Codul bunelor maniere pe bicicleta

“Cum ar suna un cod al bunelor maniere pe bicicletă?”

1. Nu gândi/vorbi urât despre şoferi, chiar dacă ţi se pare că nu circulă regulamentar. Îşi vor da seama după grimasă şi vor tulbura liniştea publică înjurând şi claxonând.

2. Nu te uita insistent după fustiţe scurte/bărbaţi bronzaţi. Rişti să distrugi roţile bicicletei în vreun crater din asfaltul românesc.

3. Foloseşte benzile special create pentru biciclişti, chiar dacă sunt întrerupte de chioşcuri de ziare sau maşini parcate. Te dai jos de pe bicicletă şi ocoleşti maşina, eventual cerându-ţi scuze pietonilor care se văd nevoiţi să îţi facă loc.

4. Dacă un pieton îţi taie pe neaşteptate calea, nu spune nimic şi nu îi păstra resentimente, chiar dacă te-ai dezechilibrat încercând să îl fereşti. Aminteşte-ţi că şi tu ai mai avut bicicleta stricată Read More