Ploieşti. Oraş renumit pentru bulevardul cu castani. Aleile umbroase îndeamnă la meditaţie, la reverie, la scris poveşti despre întâmplări ciudate cu castane. Desigur, toate astea sunt posibile numai în anii când ciorile nu albesc trotuare şi bănci cu găinaţul puturos, când mirosul insuportabil nu înmoaie genunchii visătorilor. În acest oraş, toamna este întotdeauna a castanilor ce îşi leapădă frunzele în foşnet plângător. Dacă ai străbătut o singură dată bulevardul cu castani, nu poţi uita covorul de biluţe cafenii, nu poţi uita cum bătrânii copaci dezgoliţi parcă îşi cheamă înapoi copiii pierduţi pe asfalt.
Tineri sau bătrâni, oamenii se apleacă spre pământ, adună grăbiţi în pumni castanele parcă unse cu ulei, apoi se ridică radioşi, scoţând exclamaţii de uimire: au ruginit castanele! Copiii se uită curioşi, rotesc fructele în palme, sperând să vadă undeva rugina despre care vorbesc părinţii şi bunicii lor. Sunt încă mici şi nu înţeleg sensul metaforelor. Pot doar să se bucure de perfecţiunea fiecărei castane, de culorile uimitoare în care s-au îmbrăcat, de anticiparea momentului când, alături de doamna învăţătoare, vor ridica joaca la rang de artă.
Am iubit dintotdeauna castanele. In aceasta privinta, anii nu m-au maturizat deloc. Inca imi vine sa le culeg pe toate cand le intalnesc, sa le duc acasa si sa le admir frumusetea aproape ireala si luciul care le face sa straluceasca in soare.
Cand era fiul meu mic, prescolar si scolar in primii ani, mergeam in fiecare toamna pe bulevardul castanilor din Ploiesti sa ne facem provizii. Ce faceam cu acesta castane ruginii? Ei bine, tot felul de aranjamente de toamna dragute, dar si diverse animale, ajutati de plastilina, diverse betisoare, boabe de piper si alte accesorii gasite in natura.
Daca aveti nevoie de idei, cautati pe internet. Veti gasi o multime de lucrusoare dragute pe care le puteti face din castane. De asemenea, puteti lasa castanele acolo unde cad, ca sa se bucure si micile vietati de mancare pe timpul toamnei si al iernii. Alegerea va apartine.
Imi amintesc de str. Castanilor din BV unde candva imi ingropam picioarele in covorul de frunze si adunam “rotogoalele” visinii… Si mai era o zona cu multi castani dar… sistematizarea a distrus aproape totul. :( Raman amintirile. :)
Mi-ai amintit de zilele cand ma tranteam pe covoare de frunze si imi doream sa nu ma mai ridic de acolo. :)