Mi se întâmplă foarte rar să mă gândesc la ceea ce așteaptă cititorii de la mine și mult mai rar scriu în funcție de ceea ce îmi imaginez că se așteaptă ei să găsească pe blogul meu. Nu că mi-ar fi indiferent, ci pentru că așa sunt construită. Nu știu să îmi fac planuri pe termen lung, iar dacă îmi fac, nu știu să le respect. În această privință nu m-am putut maturiza. Niciodată nu am nimic pregătit pentru blog, nu pot scrie articole în avans, nu știu cănd mă trezesc despre ce voi scrie.

Ideile îmi vin în timp ce beau cafeaua. Mă agăț de prima idee și scriu. De la un timp, am remarcat și eu, au remarcat și alții că scriu tot mai mult, că articolele mele devin kilometrice. Acum, că pot sta mai mult pe net, probabil voi scrie mai mult sau poate că le voi împărți în mai multe articole. Stăteam linistită în pat și mă întrebam unde vrea să ajungă Ionuț. Îmi spunea ceva despre reclama cu boabe atent selecționate… Își făcuse o omletă din trei ouă, cu unt, ceapă, brânză și bucățele de carne atent selecționate din cratița cu mâncare.

Atunci mi-a venit ideea de a scrie asta pe blog, ca pe o aducere aminte pentru mai târziu, când vom dori să ne amuzăm de perlele lui. Și, pentru o clipă, m-am întrebat ce veți spune voi, cei care mă citiți, despre faptul că vă plictisesc cu toate prostioarele, în loc să vorbesc despre treburi serioase. Care ar fi acele treburi importante? Nici nu vreau să știu… Eu scriu despre ceea ce mi se întâmplă, despre ceea ce îmi trece prin cap și sper ca cei care trec pragul blogului meu să mă citească fără rezerve, indiferent dacă scriu despre cărțile pe care le citesc, despre oameni pe care i-am cunoscut sau despre biciclete sh bucuresti ieftine.