Mi se întâmplă foarte rar să mă gândesc la ceea ce așteaptă cititorii de la mine și mult mai rar scriu în funcție de ceea ce îmi imaginez că se așteaptă ei să găsească pe blogul meu. Nu că mi-ar fi indiferent, ci pentru că așa sunt construită. Nu știu să îmi fac planuri pe termen lung, iar dacă îmi fac, nu știu să le respect. În această privință nu m-am putut maturiza. Niciodată nu am nimic pregătit pentru blog, nu pot scrie articole în avans, nu știu cănd mă trezesc despre ce voi scrie.
Ideile îmi vin în timp ce beau cafeaua. Mă agăț de prima idee și scriu. De la un timp, am remarcat și eu, au remarcat și alții că scriu tot mai mult, că articolele mele devin kilometrice. Acum, că pot sta mai mult pe net, probabil voi scrie mai mult sau poate că le voi împărți în mai multe articole. Stăteam linistită în pat și mă întrebam unde vrea să ajungă Ionuț. Îmi spunea ceva despre reclama cu boabe atent selecționate… Își făcuse o omletă din trei ouă, cu unt, ceapă, brânză și bucățele de carne atent selecționate din cratița cu mâncare.
Atunci mi-a venit ideea de a scrie asta pe blog, ca pe o aducere aminte pentru mai târziu, când vom dori să ne amuzăm de perlele lui. Și, pentru o clipă, m-am întrebat ce veți spune voi, cei care mă citiți, despre faptul că vă plictisesc cu toate prostioarele, în loc să vorbesc despre treburi serioase. Care ar fi acele treburi importante? Nici nu vreau să știu… Eu scriu despre ceea ce mi se întâmplă, despre ceea ce îmi trece prin cap și sper ca cei care trec pragul blogului meu să mă citească fără rezerve, indiferent dacă scriu despre cărțile pe care le citesc, despre oameni pe care i-am cunoscut sau despre biciclete sh bucuresti ieftine.
Cu adevărat! Să scrii trei articole într-o zi e un lucru repetat de tine în ultima vreme. Nu cred că vei scrie mai multe numeric, ci poate mai lungi. Şi-aşa fiind sezonul bicicletelor orice informaţie e utilă, chiar şi printre perlele lui Ionut. Şi chiar nu mi-aş dori să fii decât spontană. Nu cred in articole puse la pastrare si scoase cand nu e timp de scris.
Pentru ca tind sa-mi uit ideile scriu si in avans avand multe incepute si neterminate, iar o postare intreaga cel mult pentru a doua sau a treia zi. 🙂 Se intampla ca unele sa nu mai aiba finalitate si sa sterg ciornele.
Mai bine rupi textul în mai multe părţi, pe care le poţi da în aceeaşi zi,
la ore diferite, sau în zile consecutive.
Cred ca in asta consta autenticitatea noaastra, in a scrie despre ceea ce ne trece prin cap. si eu am boala sa scriu articole kilometrice. incerc sa ma dezobisnuiesc de acest obicei. mie imi vin ideile in timpul somnului, ciudat, stiu: ))
cat despre faptul de a imparti articolele, nu stiu cati citesc parti. Vine un nou venit si nimereste partea 3 sa spunem… cati vor cauta inceputul? poate doar apropiații…
dar faci cum crezi: )
Eu pastrez inca ”apucaturile” ziaristului care-am fost, desi imi doresc sa devin un blogger autentic. Dar asta cere organizare, si nu-mi place. In schimb, cum spui si tu, imi place sa scriu despre ceea ce-mi trece prin cap sau ceea ce mi se intampla, pana la urma nu am un blog tematic si nu vreau sa fiu rigida ca o scandura, scriind doar despre cultura, de exemplu. Pentru mine, blogul inseamna crampeie din intamplarile vietii mele, pe care le impartasesc cu altii.
Mie ideile imi vin in timp ce merg pe strada. Ma gandesc ca ar fi util sa imi iau un reportofon. dar ar zice lumea ca sunt nebuna, sa merg poe strada si sa vorbesc. AM mereu un carnetel in geanta….numai ca, de obicei, cand ma apuc sa pun pe hartie, ceva ma intrerupe. Totusi, majoritatea articolelor mele sunt transcrise.
Diversitatea eu un lucru care imi place ! 🙂
Din pacate nu pot aplica asta si la mine pe blog . 🙁
Am vrut sa-ti spun de mult, am inceput sa te citesc datorita articolului cu tabara PTAP ! 🙂
Deci diversitate ! 🙂
E foarte bine cum procedezi, din instinct. Aşa ar trebui să scriem. Despre ce simţim, despre ce vedem, despre ce ne interesează la un moment dat. Nu cred că este o idee bună să împarţi articolele. Te opreşti când consideri că e gata articolul, când simţi că e cazul să pui punct.
Păi cu bicicletele trebuia să începi 😀
Nu e nevoie de un plan structurat. opinia mea, blogul nu e o scena de teatru, iar autorul fiind compozitorul sa stea in fiecare zi sa isi zmulga parul din cap nerstiind cu ce sa isi distreze auditoriul. E bine cum faci, totul sa fie spontan, ca si lucrurile din viata noastra.
citisem tot articolul, mai putin ultima propozitie.
Eu nici nu ma gandesc sa ajung sa scriu altfel decat spontan, conform inspiratiei, dar daca nu ma gandesc, nu inseamna ca nu se va intampla asa ceva 😀
Dar mai tarziu, cand voi creste mare!
Niciodata nu stiu ce voi scrie nici chiar peste cateva ore 🙂
Sunt la fel ca tine, asa cum imi vine, asa scriu. Am unele planuri, am sute de notite in draft-ul blogului dar nu ajung sa recurg la ele niciodata sau extrem de rar. Cred ca asa si trebuie. Mai am norocul (eu ii spun noroc) ca nu functioneaza programarea articolelor 😉