Croitoreasa care îi personaliza hainele cumpărate, care îi mai făcea câte o rochiţă sau un sacou, o chemase la o nouă probă, pentru fustiţa gri la care lucra de zor, încercând să o termine până a doua zi. Spera să iasă bine, să poata face impresie bună la interviul pentru care se pregătea de câteva zile.

Dar nu s-a aşteptat ca şleampăta croitoreasă, despre care credea că va muri fată bătrână, pentru că nu o văzuse niciodată decât singură, să îşi găsească un asemenea bărbat. Când l-a văzut ieşind din baie, înfăşurat doar cu acel prosop alb, când l-a văzut bronzat, cu apa şiroind din părul negru şi ondulat, Cătălina a simţit că i se taie respiraţia. Ştia că trebuie să se prefacă, să nu dea importanţă, să stea de vorbă în continuare cu domnişoara Lavinia, croitoreasa, dar nu îşi putea desprinde privirea de pe acel trup ciocolatiu, atât de armonios construit, de la acei ochi pătrunzători, care au fixat-o doar o clipă. Din acel moment a ştiut sigur că îl doreşte, că vrea să îl aibă pentru ea, că va face orice pentru a-l cuceri.

Nici bărbatul nu părea a fi în apele lui, probabil pentru că nu se aşteptase să găsească o femeie străina în casă, la ieşirea din baie. Sau poate că intensitatea cu care a fost privit l-a stânjenit, poate rotunjimile Cătălinei i-au adus broboane de sudoare pe vârful nasului, poate…  Cine să ştie? A trecut rapid pe lângă ele, cu ochii în pământ, salutând aproape imperceptibil.

Femeile au continuat să discute despre mărimea tivului, despre betelia fustiţei, dar gândul Cătălinei era în dormitorul de alături, unde fantezia îi spunea că bărbatul îşi usucă părul, plimbând prosopul prin cap cu mişcări iuţi şi energice. L-a văzut în închipuire cum îşi trage grăbit un tricou şi un şort, parcă a simţit mirosul parfumului bărbătesc, apoi plăsmuirea s-a destrămat şi tânărul a ieşit din cameră, s-a îndreptat spre bucătărie, întrebând din mers dacă mai bea cineva o cafea.

Cătălina a profitat şi a mai rămas la croitoreasă o jumătate de oră, timp în care i-a aruncat bărbatului priviri sugestive, la care el răspundea temător şi puţin amuzat, privind-o pe sub sprâncene. Croitoreasa nu bănuia nimic, nu ştia că sub acoperişul ei, sub ochii ei, sub nasul ei, se înfiripa o poveste de dragoste între bărbatul pe care îl iubea şi femeia pe care o cunoştea de când era copil, poveste care îi va sfâşia inima, lăsând-o pustiită de sentimente.