Atacul de panică, descriere pas cu pas
Atacul de panică, descriere pas cu pas: Cum apare atacul de panică? Întâi începi sa ai diverse simptome. Poate fi vorba despre impresia că te înțeapă inima. Sau că ți-a amorțit mâna.
Paranteză. În general, din discuțiile pe care le-am purtat cu alte persoane care au suferit atacuri de panică, am remarcat un lucru important. Cei afectați sunt în general marcați de un eveniment din trecut. Eu am început să fac atacuri de panică după ce mama mea a suferit un AVC (accident vascular cerebral). Am închis paranteza.
Apoi se instalează frica. Îți faci tot felul de scenarii. Ai senzația că ești pe moarte. Frica se transformă în groază pe măsură ce simptomele par să se intensifice. Nu lăsa toate astea să te copleșească! Mișcă-te. Fă un duș.
Nu lăsa atacul de panică să te copleșească!
Găsește o activitate care te-ar putea distrage pentru cinci minute. Spală vase. Vorbește cu cineva. Cântă. Orice te-ar putea face să nu te mai gândești la starea de rău pentru câteva clipe. De atât e nevoie pentru ca atacul de panică să treacă.
PRODUSE PENTRU IMUNITATE. COMANDĂ ACUM
Eu am făcut atacuri de panică vreme de cinci ani. La fiecare 2-3 luni chemam salvarea, convinsă că sunt pe moarte. Ultima dată când s-a întâmplat mă uitam la unghiile mâinilor și le vedeam cum se învinețeau. Degeaba îmi spuneau soțul și copilul că nu e adevărat. În capul meu, totul era așa cum simțeam eu.
A venit salvarea. Toate valorile normale. M-au dus la spital pentru analize suplimentare. Eram sănătoasă tun. La cap aveam ceva. :D Atunci a înțeles fiul meu că făceam atacuri de panică. Treaba asta, surprinzător, m-a liniștit.
COSMETICE BIO. COMANDĂ ACUM
De trei ani nu am mai făcut nici un atac de panică
De câte ori simțeam cum se instala frica, îmi spuneam în gând: nu am nici pe dracu’. Sunt sănătoasă tun. Repetam chestia asta până când frica dispărea. De atunci au trecut mai mult de trei ani. În tot acest timp nu am mai făcut nici un atac de panică. Ceea ce vă doresc și vouă!
Înainte de a începe atacul de panică – descrierea unui episod
Atacul de panică, descriere pas cu pas. Îi place să primească musafiri. Să își petreacă serile alături de prieteni, chiar dacă aceștia îi lasă, la plecare, scrumiera plină de chiștoace și ceștile pline de zaț. Le trece orice cu vederea, pentru că îi aduc noutăți. O deconectează de la problemele stresante de la job. Îi înveselesc viața.
Nu s-a supărat nici măcar când grăsanul de Relu a rupt scaunul, lăsându-l în trei picioare. Nici aseară nu a fost altfel. Musafirii au venit, au vorbit, au râs, apoi au plecat. Ea s-a schimbat în pijamale și s-a băgat în pat, lângă fetiță, să se uite împreună la desene.
Atunci a venit el, atacul de panică
A început cu un junghi între sân și mâna stângă. O zbatere episodică ce i-a trezit o teamă necontrolată. Poate că este prea obosită. Sau poate a băut prea multă cafea, și-a spus, încercând să își insufle un dram de curaj. Un întreg scenariu i se derula în minte, fragment după fragment, făcând ca bătăile inimii să se întețească.
Nu era o sclifosită, nu fusese niciodată. Ceva rău se întâmpla. De unde acest tremur interior ce făcea mușchii să se încordeze nefiresc? De ce acest cârcel în dreptul inimii? Se ridică speriată din pat și se mută în sufragerie. Deschide geamul pentru a scăpa de senzația de sufocare.
Își pipăie scurt degetele, să vadă dacă sunt amorțite. Își privește unghiile. Oare încep să se învinețească sau i se pare? Îi vine să iasă pe scară, afară din casă. Dar dacă i se face rău mergând?
Crește în intensitate frica, pas cu pas
Poate ar trebui să cheme o ambulanță. Prezența unui medic este absolut necesară, gândește ea rapid. Smulge nervos două scame din pătura cu care s-a învelit pentru a-și potoli frisoanele și tremurul ce o bagă în sperieți. Doamne, ce se va întâmpla cu ea? Dacă face un stop cardiac sau un atac cerebral?
Nici măcar nu a apucat să facă un duș. Nu poate chema medicii până nu se spală puțin. Nu are pe aproape nici o scorbură în care să își ascundă veșnica rușine, dacă moare transpirată.
Cu orice risc, trebuie să meargă în baie. De ar putea scăpa, măcar pentru o clipă, de frica asta paralizantă. Parcă inima bate tot mai tare. Își simte corpul de parcă ar fi o scândură. Are o rigiditate înfiorătoare. Nu mai există scuză. Trebuie să se spele, să fie găsită curată și parfumată. Poate vor reuși să o salveze…
Cu un singur scop în minte, deschide robinetul. Lasă apa să i se prelingă pe pielea rece, ca de șarpe. Se stropește cu apă pe față și, în aceeași clipă, își dă seama că nu îi mai este rău. Atacul de panică a trecut. Totul este ca înainte.
Nasol…
Nu am pățit niciodată așa ceva, dar am fost martoră unui atac de panică. Nu este o experiență plăcută și nici ușor de suportat. Și din nefericire nu este nici previzibilă.
Uau! Doar in filme am vazut… manifestarea unui atac de panica! Sper sa ramana in filme! :)
Am avut și eu atacuri de panică, iar senzația de sufocare te face să fii și mai panicat. Am înțeles că e important să îți păstrezi calmul (mda… ușor de zis)
Nu cunosc senzaţia, dar am citit deunăzi o blogerrită ce scria despre atacurile ei de panică, incat mi-am dat seama cât de norocoasă sunt că nu ştiu ce inseamna asta. Parcă am văzut şi cum curge apa şi frisoanele. Tot. Foarte realist scris. Foarte
eu ştiu cum sunt atacurile de panică doar din postura de spectator neputincios. una din lespezile amintirilor mele. :( şi vreau să cred că este doar o poveste şi că nici măcar nu ai văzut vreodată aşa ceva. şi că nici n-o să vezi vreodată. îţi doresc din suflet.
Mda, cunoaştem, din păcate, am experimentat. Nu ştiam ce am, doctorii, nici atât. Se pare că e cauzat de un deficit de calciu şi magneziu, mai ales vara, când elimini sărurile prin transpiraţie. Trebuie să iei Panangin şi calciu.
Am respirat ușurată!
Eu fac atac de panica cand ma ratacesc! Mi s-a intamplat de cateva ori. Oribil!
Sper ca ce ai scris e doar imaginatie!
Nici eu nu am avut dar am două persoane foarte apropiate, care au experimentat aşa ceva, din păcate. Am înţeles că sunt cumplite, dar au izbutit să scape de ele. Cred că stresul are un rol foarte mare în apariţia lor.
Personal nu am trecut prin aşa ceva, dar am văzut destule în armată şi apoi în facultate în timpul celor două cutremure mai măricele din anii 90.
În armată se rezolvau relativ simplu prin metode specifice! :)
…petronela rotar, cred că asa se şi numeste postarea: panique, paniqoue etc, şi e doar una dintre ele, are mai multe însemnări
Sper să nu ţi se fi întâmplat vreodată şi nici să nu ţi se întâmple!
Mda, am experimentat și asta.
Boala care trece cu apă rece; perfect adevărat.
Nu doresc nimănui.
Foarte nasol…
Mult timp mi-a tot povestit o persoana apropiata despre atacurile de panica pe care le facea si mult timp am crezut ca sunt mofturi de femeie rasfatata…
In filme nu am vazut, dar uneori viata bate filmul…
Ha, ha, si cum faci sa iti pastrezi calmul in asemenea clipe? Pare o gluma buna…
Sunt curioasa cine este bloggerita… Mi-ar placea sa citesc parerea ei despre atacurile de panica.
Din pacate, nu este doar poveste… Tot din pacate, m-a afectat mai mult decat as fi dispusa sa recunosc…
Am citit cate ceva pe net zilele trecute… Se pare ca pot fi si alte cauze declansatoare… Si, asa cum spune si Sonia, apar pe neasteptate… :(
Toata lumea a respirat usurata, insa ramane teama de urmatorul atac…
Nu, din pacate, nu este doar imaginatie… Sper doar sa nu te ratacesti prea des…
Citisem pe net ca oamenii pot scapa de ele cu ajutor psihologic… Dar cati isi permit vizite la psiholog?
Am avut, cunosc, nu mai vreau!
Dap, am avut boala asta mi-a luat mult timp sa ma vindec si am invata multe in perioadele alea
Aha… Merci… Ma voi uita astazi… Am vazut titlul, dar nu m-am gandit ca despre asta ar putea fi vorba.
Ma intreb de multe ori cat de adanc poti patrunde tu in sufletele oamenilor…
Ah, cred ca sunt chestii diferite, insa la fel de traumatizante… Stiu exact cum este teama incontrolabila din timpul unui cutremur… :)
Din păcate, experimentăm şi griji inutile, exagerate, ele fiind de fapt, doar în mintea noastră.
Cunosc sentimentul ! E groaznic …
Vorbesc strict de atacurile de panică. În cazul cutremurelor se petrec la scurt timp după ce fenomenul a încetat!
nici la tine nu a curs veselia cu duzina asta… ai descris nişte trăiri intense în cuvinte puţine dar la obiect.
Sunt o norocoasa, nu cunosc senzatia, dar descrisa de tine mi-o pot imagina.
Nu prea e de gluma cu asa ceva…
Atacl de panica nu il doresc nici macar dusmanilor mei! :(
Ei, bine, nu! Din păcate, nu!… La tema de săptămâna viitoare să te văd cum îți exorcizezi panica! Presupun că deja ai aflat…
Pe mama am văzut-o trecând prin aşa ceva. E greu!
Nu cred ca vreau sa mi se intample asa ceva, pare teribil. Cred ca apare din cauza stresului, a unor framantari puternice….
Sa crezi tu ca se petrec dupa ce se termina cutremurul. Nu m-ai vazut pe mine cum reactionez cand simt ca incepe sa se miste pamantul… :)
E groaznic ca propriul tau creier sa isi rada de tine… :(
Nu ma asteptam ca atat de multa lume sa spuna ca stie ce inseamna.
Of, si tu? Cum ai scapat, Mihaela?
Este adevarat… Ne facem griji din orice, lasam lucruri nerezolvate si apoi ne miram ca toate astea se intorc impotriva noastra.
Intr-adevar… :(
Stii cat am fost de mirata vazand ca niste cuvinte aparent banale nu au adus nimanui un strop de veselie la aceasta duzina?
Iti doresc sa nici nu ajungi vreodata sa o cunosti… :)
Sigur ca nu e de gluma…
Nici eu nu as putea dori cuiva sa treaca prin asa ceva…
Am vazut imediat cuvintele si m-am distrat in sinea mea, incercand sa ma gandesc ce s-ar putea scrie vesel cu ele. :) Abia astept!
Ah, sa vezi un om drag trecand prin asa ceva cred ca este uneori mai greu decat daca ai trece tu…
Cine crezi ca si-ar dori sa simta asa ceva? Sunt foarte multe posibile cauze: stresul, oboseala, cafeaua, menopauza, nasterea, alcoolul, fumatul excesiv, depresia, operatiile cu anestezie generala, probleme cu glanda tiroida…
Trebuie sa recunosc, m-a cam tinut cu sufletul la gura articolul acesta… Eu nu am avut niciodata un atac de panica dar nici nu imi doresc…
si eu am atac de panica,ce pot face?