Cum apare atacul de panică

Atacul de panică, descriere pas cu pas: Întâi începi sa ai diverse simptome. Poate fi vorba despre impresia că te înțeapă inima. Sau că ți-a amorțit mâna.

Paranteză. În general, din discuțiile pe care le-am purtat cu alte persoane care au suferit atacuri de panică, am remarcat un lucru important. Cei afectați sunt în general marcați de un eveniment din trecut. Eu am început să fac atacuri de panică după ce mama mea a suferit un AVC (accident vascular cerebral). Am închis paranteza.

Apoi se instalează frica. Îți faci tot felul de scenarii. Ai senzația că ești pe moarte. Frica se transformă în groază pe măsură ce simptomele par să se intensifice. Nu lăsa toate astea să te copleșească! Mișcă-te. Fă un duș.

Atacul de panică, descriere pas cu pas

Nu lăsa atacul de panică să te copleșească!

Găsește o activitate care te-ar putea distrage pentru cinci minute. Spală vase. Vorbește cu cineva. Cântă. Orice te-ar putea face să nu te mai gândești la starea de rău pentru câteva clipe. De atât e nevoie pentru ca atacul de panică să treacă.

Eu am făcut atacuri de panică vreme de cinci ani. La fiecare 2-3 luni chemam salvarea, convinsă că sunt pe moarte. Ultima dată când s-a întâmplat mă uitam la unghiile mâinilor și le vedeam cum se învinețeau. Degeaba îmi spuneau soțul și copilul că nu e adevărat. În capul meu, totul era așa cum simțeam eu.

A venit salvarea. Toate valorile normale. M-au dus la spital pentru analize suplimentare. Eram sănătoasă tun. La cap aveam ceva. :D Atunci a înțeles fiul meu că făceam atacuri de panică. Treaba asta, surprinzător, m-a liniștit.

De trei ani nu am mai făcut nici un atac de panică

De câte ori simțeam cum se instala frica, îmi spuneam în gând: nu am nici pe dracu’. Sunt sănătoasă tun. Repetam chestia asta până când frica dispărea. De atunci au trecut mai mult de trei ani. În tot acest timp nu am mai făcut nici un atac de panică. Ceea ce vă doresc și vouă!

Înainte de a începe atacul de panică – descrierea unui episod

Atacul de panică, descriere pas cu pas. Îi place să primească musafiri. Să își petreacă serile alături de prieteni, chiar dacă aceștia îi lasă, la plecare, scrumiera plină de chiștoace și ceștile pline de zaț. Le trece orice cu vederea, pentru că îi aduc noutăți. O deconectează de la problemele stresante de la job. Îi înveselesc viața.

Nu s-a supărat nici măcar când grăsanul de Relu a rupt scaunul, lăsându-l în trei picioare. Nici aseară nu a fost altfel. Musafirii au venit, au vorbit, au râs, apoi au plecat. Ea s-a schimbat în pijamale și s-a băgat în pat, lângă fetiță, să se uite împreună la desene.

Atunci a venit el, atacul de panică

A început cu un junghi între sân și mâna stângă. O zbatere episodică ce i-a trezit o teamă necontrolată. Poate că este prea obosită. Sau poate a băut prea multă cafea, și-a spus, încercând să își insufle un dram de curaj. Un întreg scenariu i se derula în minte, fragment după fragment, făcând ca bătăile inimii să se întețească.

Nu era o sclifosită, nu fusese niciodată. Ceva rău se întâmpla. De unde acest tremur interior ce făcea mușchii să se încordeze nefiresc? De ce acest cârcel în dreptul inimii? Se ridică speriată din pat și se mută în sufragerie. Deschide geamul pentru a scăpa de senzația de sufocare.

Își pipăie scurt degetele, să vadă dacă sunt amorțite. Își privește unghiile. Oare încep să se învinețească sau i se pare? Îi vine să iasă pe scară, afară din casă. Dar dacă i se face rău mergând?

Crește în intensitate frica, pas cu pas

Poate ar trebui să cheme o ambulanță. Prezența unui medic este absolut necesară, gândește ea rapid. Smulge nervos două scame din pătura cu care s-a învelit  pentru a-și potoli frisoanele și tremurul ce o bagă în sperieți. Doamne, ce se va întâmpla cu ea? Dacă face un stop cardiac sau un atac cerebral?

Nici măcar nu a apucat să facă un duș. Nu poate chema medicii până nu se spală puțin. Nu are pe aproape nici o scorbură în care să își ascundă veșnica rușine, dacă moare transpirată.

Cu orice risc, trebuie să meargă în baie. De ar putea scăpa, măcar pentru o clipă, de frica asta paralizantă. Parcă inima bate tot mai tare. Își simte corpul de parcă ar fi o scândură. Are o rigiditate înfiorătoare. Nu mai există scuză. Trebuie să se spele, să fie găsită curată și parfumată. Poate vor reuși să o salveze…

Cu un singur scop în minte, deschide robinetul. Lasă apa să i se prelingă pe pielea rece, ca de șarpe. Se stropește cu apă pe față și, în aceeași clipă, își dă seama că nu îi mai este rău. Atacul de panică a trecut. Totul este ca înainte.