Astăzi – 15 martie 2016

Astăzi – 15 martie 2016- vreau să fur soarelui o rază, să-mi învelesc în ea trupul înghețat și dorul de spații întinse. Îmi bate cu insistență în geamul bine ferecat, cerând să intre acolo unde noaptea își face vântul de cap. Nu își dă seama că rămâne prizonieră pe veci aici, dacă o prind. Nici eu nu-i spun. Îi vorbesc, în schimb, despre mirarea care m-a cuprins când am descoperit că în bucătărie aveam o gură de aerisire astupată cândva de muncitori cu mintea împrăștiată în cele patru zări. Îi povestesc despre fericirea de a simți, pentru prima dată în zece ani, cum părul îmi flutură în adierea curenților de aer ce rostogolesc particule de praf din cameră în cameră. Îi spun cât am tremurat sub două pături groase. Întreaga noapte am visat că-n martie ninge și crapă fiecare piatră a bătrânului pământ. Crăpată părea să fie și măseaua ce-mi tortura somnul.

Dimineața a venit cu o revelație: orice gură de aerisire trebuie izolată când omul doarme, pentru a alunga spiritele rele ce pândesc din bucătăria deodată transformată în congelator. Înghit în sec amintindu-mi cum aseară, în vreme ce spălam vasele, mi-a căzut la picioare ofranda muritorilor de rând: ușița de plastic care îmbracă orice gură respectabilă de aerisire. De câte ori înghit, un spiriduș îmi gâdilă urechile cu-o pană fină, în vreme ce un altul, chiar mai răutăcios, bate cu dalta și ciocanul într-o măsea emotivă. Invoc toți sfinții, arhanghelii, serafimii și heruvimii. Nici unul nu-mi răspunde. Stau probabil ascunși în spatele norilor cenușii, așa cum stau babele în spatele perdelelor prăfuite. Nici măcar nu pot fura raza de soare. Până și ea s-a pitit, lăsându-mă înfrigurată la biroul plin de servețele deja folosite…

Astăzi – 15 martie 2016- mă învelesc în pături multe și îmi acopăr cu palma cănile de ceai, să nu le atingă vântul ce șuieră prin gura de aerisire ori praful ce se ridică din peretii bucătăriei, acum curățați până la beton, pregătiți să primească botezul unui nou strat de glet.