Skip to main content

Ascunşi într-un cot al şoselei

Una dintre amintirile dragi mie este legată de foştii mei vecini şi prieteni, de cei cu care am copilărit. Eram de vârste apropiate şi ne înţelegeam bine. Era prima  data când părinţii ne permiteau să petrecem noaptea dintre ani împreună, să ne distrăm separat de familii, departe, fără supravegherea adulţilor.

Am hotărât să ne folosim de maşinile celor care îşi luaseră deja permisul de conducere şi să plecăm la munte pentru noaptea de revelion. Portbagajele au fost umplute cu ce a putut lua fiecare din casă, fetele s-au gătit de parcă plecau la un restaurant de lux, băieţii au verificat maşinile şi provizia de băutură, părinţii au ieşit la geamuri să îşi ia rămas bun.

Nu ştiam unde ne vom opri, nu aveam nimic plănuit în afară de dorinţa fierbinte de a ne distra. Privilegiaţi de aşezarea geografică a Ploieştiului, ne îndreptam cu viteză spre Valea Prahovei, prin gerul coborât pe pământ odată cu oprirea ninsorii.

Pe DN1, la Posada, ghinion maxim. Una dintre maşini se defectează şi ne vedem nevoiţi să oprim. Era ora 22, în seara de 31 decembrie. Cu toate eforturile băieţilor, maşina nu a putut fi urnită, iar asta ne-a silit să rămânem pe loc, la poalele pădurii, ascunşi într-un cot al şoselei. Acolo am petrecut cel mai frumos şi înfricoşător revelion din viaţa mea.

Vântul aspru făcea pădurea să vuiască, gerul năvălea în maşini de câte ori deschideam geamurile să iasă fumul de ţigare, iar urletele (spuneam noi că sunt lupi) care se auzeau în depărtare ne dădeau fiori reci. Dar în maşini era destul de cald, muzica acoperea vuietele de afară, iar vinul roşu de ţară ne mărea buna dispoziţie. Din când în când, ne mutam cu precauţie dintr-o maşină în alta, în funcţie de preferinţe.

Dimineaţa ne-a găsit amorţiţi, morţi de somn, îngheţaţi şi abia aşteptând să ne tolănim în paturile noastre, la căldurică. Surpriza cea mai mare am avut-o când am descoperit că pornea şi maşina care ne silise să petrecem noaptea la Posada, îmbogăţindu-ne cu o amintire plină de farmec. :))

În noaptea asta am visat ceva asemănător, doar că totul se petrecea în timp ce mă pregăteam pentru un revelion la Predeal, în compania prietenilor pe care îi am acum. Simt o uşoară undă de nostalgie şi o mare dorinţă de a-mi duce familia la munte în noaptea dintre ani.

28 thoughts to “Ascunşi într-un cot al şoselei”

  1. “Frumos” Revelion! :))
    Nu stiu, desi am petrecut tot felul de Revelioane pe ici pe colo…asa mi s-a luat de ele de cativa ani ca nu m-as mai duce nicaieri. Anul asta cred ca-l fac pe blog ;)

  2. Ce amintire misto…Eu odata de rev, am fost to asa la o cabana, si prietena mea de atunci mi-a rupt geaca din greseala, si a trebuit sa indur un frig de crapau pietrele :P

    1. Ori era foarte puternica prietena ta, ori geaca nu era chiar geaca. In teorie, sunt destul de rezistente. :))
      Dar sunt dragute aceste amintiri, dupa ce trece momentul supararii.

  3. Ai multe amintiri haioase Vienela.Beau cafeaua si ma distrez aici la tine, imi place.Imi amintesc de primul revelion fara ai mei acum 20 de ani.Era undeva la o vila la niste prieteni, tatal fetei era securist, asa ca nu ne lipsea nimic.Am stat acolo 3 zile pana s-a terminat mancarea :))

    1. Candva eram inconjurata de multi prieteni, alaturi de care imi placea sa ma distrez. Eram si putin cam inconstienta, poate datorita varstei. Acum ma mai protejez, de teama sa nu las copilul orfan. :))
      Nu am cunoscut pe nimeni care “oficial” sa fi fost securist, dar barfe erau multe…
      Am si eu o amintire de la o cabana, unde am stat cateva zile. :))

  4. ceva de genul am patit si eu , nu era revelionul , dar era noapte , super frig si drum alunecos de la malul marii pana sus in Poiana la blocuri , unde statea un amic…in parcare un tomberon mare…cu ursul din dotare…degeaba am urlat noi din masina..pana dimineata nu s-a dat dus…si nici amicul nu a iesit la geam :)))

  5. Intre 2013-2014 si eu vreau sa plec cu masina(la volan) si cu prietenii sa facem revelionul undeva departe:)) la mare, la munte, pe camp…oriunde:)) cu muzica de la boxele masinii, cu bautura din portbagaj si cu mancarea intinsa pe capota sau plafon:))

  6. Excelenta noapte dintre ani!
    Urletele de la lupi erau! :) Doar ca lupii stau departe, cand sunt satui! Si padurarii cam au grija sa ii sature!

    Acest gen de aventuri raman in memoria noastra pentru totdeauna! Si e nemaipomenit! Una e sa povestesti: am fost la Rev si-am stat in jurul mesei si alta e sa povestesti ca ai stat in masina, la margine de drum, in frig si bezna din padure, cu lupii acompaniind interpretii umani… :)

    Viata fericita!

  7. sa ti se indeplineasca visul si gandul de a-ti duce familia la munte in noaptea dintre ani.
    ce iute trece timpul, vara inca mai arunca o privire in urma si tu te gandesti la revelion :)

  8. :)))))) nu cred ca exista chin mai mare decat un plan esuat =))) … mai ales cand esti novice in ceva si de la distractie se ajunge la frustrari :)) … of, of, of! Frumos Revelion :))))))))

Leave a Reply