Scriu. Dăruiesc gânduri, idei, sentimente, cuvinte. Rareori primesc înapoi ceva. Mă tot risipesc. Am senzația că sunt un nimeni care merge spre nicăieri. Nu-mi place. Seamănă cu o dezvirginare nedorită. Ascund pe blog texte. Parolele care deschid aceste frânturi de gânduri le primesc doar cei care fac dovada că au trimis 1 euro pentru textul dorit (în paypal, la adresa sas.vienela@yahoo.com).
Scriu. Prin scris mă descătușez. Întotdeauna a fost așa, chiar și în vremea când îmi ascundeam gândurile în mici jurnale cu iz adolescentin. Indiferent ce scriu, din clipa când literele încep să se alinieze cuminți în fața ochilor mei, sufletul devine mai ușor, problemele parcă dispar, chipul mi se luminează. Mă împac cu mine și cu lumea. Devin mai bună. Atât de bună încât le zâmbesc tuturor pe stradă, la magazin mă aplec și ridic produsele căzute, după care le pun pe rafturi, la locul lor, îmi ajut până și colegii de muncă nesuferiți, deși asta nu intră în descrierea jobului meu, împrumut bani unor persoane care uită apoi să mai răspundă la mesaje, donez bani pentru câini însoțitori, pentru copii bolnavi, pentru diverse alte cauze.
Scriu. Scriu din pură plăcere, dar uneori și pentru a câștiga un ban în plus. Scriu mai puțin ca altădată, căci timpul nu îmi mai permite să petrec întreaga zi la calculator. Cândva mi s-a reproșat că mă vând prin scris. M-a durut. Nu umblase nimeni pe drumul meu. Nu știau ce probleme îmi frământau inima, însă mă judecau. Am avut nevoie de foarte mult timp pentru a-mi vindeca rănile. Prin scris, desigur.
Mutra mea în timpul scrierii acestui articol:
Daca tu te vinzi prin scris înseamnă ca ești in companie buna. Și Paulo Coelho se vinde prin scris, și Tolkien se vinde prin scris. Ai un talent și nu e nimic nelalocul lui sa aștepți o remunerare pentru talentul și munca ta.
Doar la romani e o rusine.
Mi se pare un lucru grozav. In fond e munca ta. Sunt curioasă cât de deschisi sunt oamenii dar probabil nu o sa aflu.
Mie mi s-au reprosat lucruri mult mai dureroase. Vinde-ți scrisul Vienela si lasa-i pe altii in treaba lor că oricum nu ei sunt cei care or să vina sa te citeasca.
Numai că cititorul trebuie să aibă si el contul paypal activat. Ma interesa si pe mine dar inca nu am gasit o directie în care să spun, ok, i get it, hai sa merg pe varianta cutare. Sa spunem ca greselile pe caremi le imputa altii nu-mi lasa deocamdata spatiu sa ma mișc liber
Si cum te-ai gandit sa faci? 1 euro pe articol? Cat dureaza sa se vireze apoi sa se logheze? Poate si asta conteaza la unii. Eu intreb pentru ca de la fiecare invat cate ceva ce-mi va folosi poate, nu intreb ca o curioasa ca sa ma aflu-n treaba
“Lasă lumea să vorbească, ăsta-i rostul ei” vorba cântecului.
💕
Foarte interesant!