As vrea sa spun ca sunt bine, insa ar fi, cel putin partial, o minciuna. Nu am patit nimic grav, dar nici ok nu sunt. Dupa cum se intampla uneori, toate au venit buluc, facandu-ma sa ma intreb cand si cum se va termina. Sunt sanatoasa, ma plimb mult, citesc foarte mult, dar am luat cateva decizii care mi-au schimbat prioritatile si pe care le voi respecta orice ar fi.

Nu voi insira acum nimic din ceea ce am decis, insa sper ca timpul sa le scoata la lumina, pe rand. Scriu doar pentru a-i linisti pe cei care s-au gandit la mine si care, dupa nici trei zile de absenta, mi-au trimis mesaje, intrebandu-ma ce am patit. As vrea sa spun ca sunt bine… Cativa prieteni stiu deja ce am patit, stiu si ce decizii am luat. Vreau sa ii multumesc din suflet Amiralului pentru ajutorul pe care mi l-a oferit (si pentru tot ceea ce mi-a oferit de-a lungul timpului), vreau sa va multumesc pentru gandurile bune si pentru grija voastra!

Inca sunt in pauza si imi este bine asa, desi nu as fi crezut ca departe de blog mi-ar mai putea fi bine. Ma veti scuza daca nu trec zilele aceasta pe la voi, sa va citesc… O voi face cand mi se va termina vacanta, cand ma voi simti in stare sa colind iar, ca altadata, prin blogosfera, neatinsa de rautati, de ipocrizie, de false prietenii.

PS: Mi-e lene sa pun diacritice… Fug sa ma bucur de inca o raza de soare, ceea ce va doresc si voua!