Aş renunţa la fumat, dar nu-mi place să abandonez. Am început un lucru şi vreau să-l duc până la capăt, că aşa sunt eu, tenace.
      Pe 15 iulie 2012 se împlinesc 27 de ani de când m-am luat de fumat, ani în care am investit pentru acest viciu o avere, ţinând cont că din prima zi am fumat un pachet de ţigări. Uneori chiar mă apuc de făcut calcule, să ştiu câţi bani dau în fiecare lună pe ţigări, dar mă enervez aşa de tare, că imediat îmi aprind ţigarea, să mă calmez. 
      Vă spuneam că sunt impulsivă, ceea ce mă face să cred că fumatul mi-a adus multe beneficii, fără el probabil spărgeam lucrurile prin casă când eram supărată. 
      Ştiţi că Prometeu s-a jertfit pentru ca noi să ne putem aprinde ţigarile? Vă daţi seama că dacă mă las de fumat voi trăi mereu cu sentimentul că jertfa lui a fost în zadar?
      Mă frământă un gând: dacă aşa arată tutunul, de ce oare se numeşte “iarba dracului” şi nu “frunza dracului”?

Sunt fete care îmi spun că în loc de ţigări mi-aş putea cumpăra sucuri şi dulciuri, deşi eu nu le spun niciodată că în loc de var pentru obraji ar putea cumpăra cărţi.

      Şi oricum, dacă te laşi de fumat nu trăieşti mai mult, doar ţi se pare că timpul trece prea încet. Ştiţi că eu nu mă plictisesc niciodată? Când simt că mă plictisesc îmi mai aprind o ţigare(vai, cât îmi place să fumez…), am deja o  preocupare…
      Închei lăsându-vă în compania lui Gheorghe Leu şi al său


                               EPITAFUL FUMĂTORULUI


      De ce m-or plânge-amicii şi nevasta?
      Doar eu sunt pur şi simplu încântat
      Că, poate, cu ocazia asta,
      Mă voi lăsa, în fine, de fumat!