Sunt câteva ore de când în minte îmi tot răsună versurile cântate de CRBL, “România mea nu-i jucăria ta”, iar asta nu este o simplă întâmplare, ci rodul ştirilor citite ieri. Las politica deoparte şi mă axez numai pe ciudatul început de an şcolar. Elevi din clasele mari ajunşi “din greşeală” prin baruri, în loc să ajungă la şcoală, boboci care nu au găsit, aşa cum era tradiţia la început de an şcolar, abecedarele pe bănci, ministru care confundă lupul cu vulpea, prim ministru care consideră că toţi copiii ajunşi la vârsta de 6-7 ani au telefon şi internet, motiv pentru care ar ok să trecem la digitalizare.

Aş fi tare fericită dacă toate astea ar fi doar glume, însă realitatea pare chiar mai urâtă de atât. Aş fi fericită dacă aş afla că în satele româneşti copiii pot merge la şcoală, că au manuale şi că părinţii lor îşi pot permite să le ofere acel minim bagaj de rechizite necesar începerii unui nou an şcolar.

Aş fi fericită dacă s-ar găsi soluţia la problemele cu care tineretul acestei ţări se confruntă, dacă le-am putea reda tinerilor speranţele şi motivaţia de a lupta, de a învăţa, de a citi măcar bloguri sau carti online, dacă le-am putea fi mentori şi nu le-am da zilnic atâtea exemple greşite.

Aş fi fericită dacă cei care conduc această ţară ar cunoaşte empatia şi ar putea simţi ceea ce simte poporul, dacă ar putea deschide ochii să vadă condiţiile în care trăieşte poporul, dacă ar afla că sunt atât de mulţi copii care nu au nici măcar alimente şi îmbrăcăminte şi cărora digitalizarea aceea li s-ar părea o glumă sf.

Aş fi fericită dacă cei care au ajuns în vârful piramidei şi care astăzi au putere de decizie asupra destinelor noastre ar citi câte ceva înainte de a deschide gura, chiar dacă nu au citit atunci când trebuia şi când (poate) s-ar fi prins ceva de ei. Le-aş recomanda o librarie online, ba chiar m-aş obosi să le fac o listă din care să se inspire, începând cu poveştile despre copii crescuţi de animale sălbatice şi manualul de zoologie, unde măcar din poze vor putea vedea clar diferenţa dintre vulpe şi lupoaică.

Cam asta ar însemna pentru mine fericirea în această toamnă ciudată, ireală… Cândva, consideram că fericirea înseamnă clipe efemere de emoţie intensă. Aş vrea să vă întreb şi pe voi. Ce credeţi că înseamnă fericirea?