Sunt câteva ore de când în minte îmi tot răsună versurile cântate de CRBL, “România mea nu-i jucăria ta”, iar asta nu este o simplă întâmplare, ci rodul ştirilor citite ieri. Las politica deoparte şi mă axez numai pe ciudatul început de an şcolar. Elevi din clasele mari ajunşi “din greşeală” prin baruri, în loc să ajungă la şcoală, boboci care nu au găsit, aşa cum era tradiţia la început de an şcolar, abecedarele pe bănci, ministru care confundă lupul cu vulpea, prim ministru care consideră că toţi copiii ajunşi la vârsta de 6-7 ani au telefon şi internet, motiv pentru care ar ok să trecem la digitalizare.
Aş fi tare fericită dacătoate astea ar fi doar glume, însă realitatea pare chiar mai urâtă de atât. Aş fi fericită dacă aş afla că în satele româneşti copiii pot merge la şcoală, că au manuale şi că părinţii lor îşi pot permite să le ofere acel minim bagaj de rechizite necesar începerii unui nou an şcolar.
Aş fi fericită dacă s-ar găsi soluţia la problemele cu care tineretul acestei ţări se confruntă, dacă le-am putea reda tinerilor speranţele şi motivaţia de a lupta, de a învăţa, de a citi măcar bloguri sau carti online, dacă le-am putea fi mentori şi nu le-am da zilnic atâtea exemple greşite.
Aş fi fericită dacă cei care conduc această ţară ar cunoaşte empatia şi ar putea simţi ceea ce simte poporul, dacă ar putea deschide ochii să vadă condiţiile în care trăieşte poporul, dacă ar afla că sunt atât de mulţi copii care nu au nici măcar alimente şi îmbrăcăminte şi cărora digitalizarea aceea li s-ar părea o glumă sf.
Aş fi fericită dacă cei care au ajuns în vârful piramidei şi care astăzi au putere de decizie asupra destinelor noastre ar citi câte ceva înainte de a deschide gura, chiar dacă nu au citit atunci când trebuia şi când (poate) s-ar fi prins ceva de ei. Le-aş recomanda o librarie online, ba chiar m-aş obosi să le fac o listă din care să se inspire, începând cu poveştile despre copii crescuţi de animale sălbatice şi manualul de zoologie, unde măcar din poze vor putea vedea clar diferenţa dintre vulpe şi lupoaică.
Cam asta ar însemna pentru mine fericirea în această toamnă ciudată, ireală… Cândva, consideram că fericirea înseamnă clipe efemere de emoţie intensă. Aş vrea să vă întreb şi pe voi. Ce credeţi că înseamnă fericirea?
Fericirea e doar fericire! O simţi atunci când este!
Cum spunea cineva, din păcate nu mai ştiu blogul:
“Viata e scurta, incalca regulile, iarta repede, saruta incet, iubeste cu adevarat, razi din toata inima si niciodata nu regreta ceva ce te-a facut sa zambesti!”
Mă refeream în special la ultima parte cu regretatul şi zâmbitul.
Mie îmi tot repetă cineva că nu există fericire! Că eu fac o confuzie între stări, emoții și sentimente…
Și eu tot răspund că am trăit-o! :-)
Cu siguranta s-ar adauga la starea de bine ce duce la fericire. Fericirea sta in lucruri marunte!
Daca nu esti fericit cu ceea ce ai, nimic din ceea ce nu ai nu te poate face fericit.
Tu le recomanzi celor din varful piramidei o librarie online si ei poate unii dintre ei nici nu stiu ce-i aia. :) “Adevărata fericire costă puțin; când costă mult nu e adevărată”, dupa cum spunea intr-un citat Francois-Rene de Chateaubriand.
Întrebarea e mult prea serioasă pentru a răspunde la ea într-un comentariu. De altfel, am scris despre acest subiect mai multe articole. Cât priveşte empatia pe care ar trebui s-o posede onor guvernanţii, nu-ţi face iluzii. Nu mai sun de mult printre noi, ceilalţi, care ăi alegem. Devenim importanţi în ochii lor numai în ajun de alegeri. Dar sufletul le e la fel de îngheţat la ofurile noastre, ca în tot restul timpului.