Dacă ar fi să ne alegem o poreclă familială, o poreclă care să ne reprezinte pe toţi trei în egală măsură, cred că cel mai bine ni s-ar potrivi familia “Aruncă Tot”. Nu mă refer la obiectele pe care le aruncăm atunci când ne apucă hărnicia, când sortăm lucrurile din casă, îndemnându-ne unii pe alţii să renunţăm la ceea ce nu am folosit de mult timp. Asta se întâmplă probabil în fiecare familie. “Ce mai faci cu asta?”, “Pentru ce mai păstrezi asta?”, “Aglomerezi casa cu prostii. Când crezi că vei folosi asta?”… sunt doar câteva dintre întrebările pe care ni le adresăm din când în când. Dar nu despre asta vreau să vorbesc…

Sâmbătă m-am întâlnit cu Bogdana în faţa blocului ei. Urma să mergem până la magazinul din apropiere. Văzând că are nişte plăsuţe cu gunoi în mână, m-am oferit să o ajut. Mi-a dat o sacoşă. Goală, frumos împăturită. Ajungem la ghena de gunoi, Bogdana aruncă plăsuţa pe care o avea în mână, eu îi urmez exemplul şi arunc sacoşa goală. Era de fapt cea în care urma să băgăm cumpărăturile.

În casa noastră, responsabil cu aruncatul gunoiului este Mihai. Las plăsuţa de gunoi lângă uşă, să o vadă când pleacă. Termin de măturat în bucătărie, vărs firimiturile în plasă şi las făraşul deasupra pentru două secunde. Fug la baie să opresc apa care curgea în cadă. Mihai vede plasa, o ia şi pleacă la ghenă. Cu tot cu făraşul cumpărat cu nici o săptămână înainte.

Îşi cumpărase Ionuţ un fes drăguţ. Pleacă la şcoală, mândru de noua lui achiziţie. În prima recreaţie, plini de energie, se aleargă prin clasă. În învălmăşeala aia, un coleg îi dă fesul jos de pe bancă. O colegă trece în fugă şi calcă pe el. Ionuţ al meu, fudul, nu poate accepta să mai poarte un fes care a fost tăvălit pe podea. Ia fesul cu două degete şi îl abandonează în coşul de gunoi al clasei.