Concurs. De împrejurări. De împrejurimi. De oişti date prin gard. Gard. Înalt. Purtând un soi de turban. Adus de vânt. Adus de spate. De dat pe spate. Răsucit. Plămădit. Copt. La minte. Sau nu. Nume. Numeşte malul pe care se revarsă. Ce varsă? Cuvinte divine. Străine. Mai bine. Cine mai vine? Un ghimpe. Pe plajă-i un păun. Eşti nebun? Hai, că-i tribun. Îţi dau şi-un permis. De intrare în fort. Fortuna fie cu tine!
Cine nu o cunoaşte, probabil crede că e nebună. Şi cum să nu creadă, când uneori expiră aromă de sminteală? Sau este doar acel poet abia născut, încă necopt, neînţeles, poate pe veci pierdut printre poeţi, servind la masa lor, mâncând pe apucate din fiertura de resturi a tratatelor despre creaţii poetice; visând cuvinte. Da, ea e fiinţa înrobită de vraja cuvintelor. Pe veci lucrând la un poem inform, neterminând în veci.
Celui ce va numi cartea din care au fost luate aceste fragmente, îi ofer toată admiraţia mea şi un cadou-surpriză.
Indicii:
-prenumele autorului începe cu litera A.
-romanul are multe elemente autobiografice.
-gurile rele spun că acest fragment ar fi apărut după ce autorul a citit un anume scriitor român, bun prieten al său, care l-a inspirat.
🙂 “Cum am omorat-o pe Diana” – Ana Musat
Eu una abia astept cartea.
Si eu abia astept cartea, insa fragmentul nu este de acolo… 😉
Nu am dau batuta…mai scormonim in memorie putin…poate reusesc sa identific cartea 🙂
Si eu doresc sa citesc cartea Anei 🙂
Chiar sa vad ‘cum a omorat-o pe Diana’ 🙂
Sincer, nu ştiu!
Dar de abia aştept să-mi spui! 🙂
o carte intreaga scrisa asa? curat sminteala.
nu stiu ce carte e dar cred ca as putea sa scriu si eu una la fel intr un moment de … sminteala, desigur 🙂
Cum am omorat-o pe Diana 🙂 Ana Musat, si eu am sa primesc cartea, mi-a promis 😀
[…] nu foarte des întâlnite în vorbirea uzuală. Degetele gonesc pe tastatură, într-un vârtej cu aromă de sminteală. Ce glumă nebună voi face! Oare îşi va da seama vreunul dintre cititorii mei că nu există […]
Nu stiu! Sa prea fie cartea Anei? Dau cu banu’?
Apropo, sper ca Ana sa ne cheme la lansare! 🙂
În ultima vreme am citit foarte puţini autori români. Cred că aşa s-a întâmplat, nu m-am ferit eu de ei, chiar dacă numele lor îmi erau necunoscute. Nici pe cei recomandaţi de alţii nu i-am citit. Valorile sunt perene, aşa că, în cele din urmă, probabil că voi citi şi eu ceea ce este cu adevărat valoros.