M-am ferit toata viata de cocos. Mi se pare a fi una dintre cele mai insipide chestii din cate exista. Nu mananc nimic care ar putea contine asa ceva. Dar karma, draguta de ea, tine intotdeauna sa isi bata joc de oameni. Nu am cocos prin bucatarie, dar am la baie si-mi vine sa vomit de cate ori ajung pe acolo.
Nu a gasit Mihai la supermarket hartia igienica pe care o cumparam de obicei si a luat primul pachet care i-a iesit in cale. Cu aroma de cocos!!! Mai, de ce ai vrea sa iti miroasa fundul a cocos??? De ce exista pe piata hartie igienica cu arome? Ma poate lamuri cineva?
Cat de ghinionista sa fiu ca sa racesc tocmai cand am in casa numai hartie igienica mirosind a cocos si nici un servetel? Mi-am distrus nasul si la exterior, si la interior.
5,00 dimineața. Zaceam in pat si-mi tot suflam nasul. Mihai iesise cu câinii afară. La un moment dat, aproape adormita, l-am auzit strigand:
-Adu o lanterna! Adu o lanterna!
Parca intrasera toate in pământ. Am luat telefonul sa i-l dau, însă Mihai deja plecase de pe hol. M-am culcusit iar sub patura, dar nu pentru mult timp. Ușa s-a busit de perete și toți trei au intrat in casa val-vartej. Mihai ingrozitor de agitat, intrebandu-ma de ce nu am adus lanterna. Onix mirata și tremurand de frig. Bruno… ehe, Bruno este din nou eroul povestii.
De cum am coborât din pat, mi-a depus la picioare un ghem de tepi. Un arici urias pe care îl vanase in curte. Norocul a fost ca Mihai nu reusise sa ii dea hamul jos, altfel nu știu dacă l-as fi putut controla. Era înnebunit și voia neapărat sa se repeada la arici. Încă îl mai cauta prin casă, deși Mihai a scos animalutul de mult in curte.
Singura mea mirare este ca Bruno nu s-a intepat, deși a umblat cu ariciul in gura prin toată curtea și prin casă.
PS: Ariciul este bine sănătos, transferat in curtea vecinului.
