Măsor în lung, măsor în lat, măsor de la apus la răsărit și de la răsărit la apus, măsor întregul timp al primăverii, sperând să găsesc fisura prin care mi se preling secundele ce se transformă apoi în minute sau chiar ore. Am prea puțin nisip în clepsidră, și parcă prea repede se scurge. Vreau să pot scoate din vocabular expresii precum ”prea târziu” și ”nu am timp”. Încerc să fac un pact cu timpul, să îl conving că am nevoie de generozitatea lui și că o merit. Vreau secunde în plus, vreau viață în plus, vreau ca ziua să aibă 48 de ore, căci am proiecte mari.
Vreau să îmbin într-un tot unitar, într-o spirală a timpului, două mari pasiuni ce îmi guvernează gândurile: ceasurile și o mică ramură a genealogiei. Visez la un arbore genealogic al ceasurilor, cum nici cei care patronează muzeul ploieștean nu au gândit. Sigur, de cele mai multe ori, ceasurile foarte vechi au prețuri mult mai mari decât cele noi, însă asta nu mă va împiedica să îmi împlinesc visul, chiar de va fi să recurg la diverse artificii pentru a face acest arbore sau de va fi să transmit acest vis copilului meu.
Până când timpul îmi va asculta ruga și îmi va face ziua de 48 de ore, voi continua să îmi cumpăr ceasuri, să îmi adun comori neprețuite, ce vor înflori în arborele îndelung visat, chiar dacă acest lucru se va întâmpla după ce timpul meu se va fi terminat. Următorul pe listă este un ceas Tissot T-CLASSIC, model clasic retro, cu mecanism elvețian, renumit pentru precizie, cu cadran negru pe care sunt afișate cifre romane și brățară argintie din oțel inoxidabil, cu geam de safir, rezistent la zgârieturi, și cataramă tip fluture. Îmi amintește de primul meu ceas, la care priveam din secundă în secundă în timpul orelor de școală.
Tot în familia noastră, cumpărat pentru soțul meu, va intra mândrul ceas Mondaine RETRO AUTOMATIC, din colecția Clasic Retro Lux, având mecanism elvețian, carcasă rotundă din oțel inoxidabil, geam de safir și cadran negru, curea din piele și cataramă standard. Capacul din spate este transparent, permițând astfel vizualizarea mecanismului. Rotițe învârtindu-se, punând în mișcare alte rotițe, exact ca în viață, ceea ce face ca acest ceas să fie interesant din orice unghi ar fi privit.
După cum remarcați, un cuplu cu adevărat unit alege, uneori fără să conștientizeze, același stil de viață, același tip de accesorii, aceeași cale. Fie că aveți planuri mărețe, fie că vă doriți doar ca timpul să treacă mai încet, ca ziua să aibă 48 de ore, sfatul meu este să purtați întotdeauna la mână și în suflet un ceas, dar să nu îl priviți foarte des, ci să îi lăsați curgerea rotundă să bifeze minut cu minut, în timp ce voi vă trăiți frumos viața, ceas de ceas.
Offf, ce bine ar fi dacă am putea cumpăra timp! :)
Adevărul e că am o slăbiciune pentru ceasuri şi nu-mi pot permite să cheltuiesc pe unele atât cât aş vrea…
Nu mai port de mult timp ceas. Sunt practica, de când cu gadgeturile ce-mi spun cât e ora, am uitat că poate fi un accesoriu minunat.
A fost o vreme cand aveam mult ceasuri, pentru ca trebuia sa le asortez. ;) Acum nu mai port ceas, dar preferatele mele raman cele din marca Swatch.
Cele prezentate de tine sunt elegante, nimic de zis – si performante (ce-o fi insemnand aceasta in materie de ceasuri!), probabil, dupa cum imi arata pretul. :)
Si, legat de Tissot, e renumit si pentru viteza cu care se consuma bateriile :P.
Sunt fan ceasuri , nu ca as fi masochista, nu, nu-mi place sa vad cum se scurg secundele. Imi plac insa mecanismele sofisticate.
mie nu-mi plac cele doua modele. nu au cuc!
:) :)
Multe dintre ele le mai am; altele le-am dat pustoaicelor care treceau pe la noi si care ziceau ca le place unul sau altul – nu erau dintre cele extrem de scumpe (pe dl. Swatch nu-l dau, inca il port, din cand in cand) :)
Oare v-am povestit cat de mult m-a impresionat filmul In time? Acolo chiar puteai cumpara timp, iar daca nu mai aveai bani, iti pierdeai viata.
Adevarul este ca am pierdut un ceas in adolescenta, apoi am cumparat unul care a functionat doar trei zile, dupa care cu greu m-am decis sa mai port. :)
Da, este adevarat ca putem citi ora de pe diverse gadgeturi, insa un ceas la mana parca ofera o anumita prestanta… Vorba lui J, mi-ar placea sa imi pot permite sa cumpar cate ceasuri doresc. :)
Sunt fan ceasuri. Niciodata nu am destule.
Ha, ha, uite o doamna cu adevarat eleganta! Ce ai facut cu toate acele ceasuri?
:))) Lasa, macar sa fie asta singura problema a unui ceas… Daca mi-as permite sa imi cumpar unul scump, cu siguranta mi-as permite si baterii pentru el. :-P
M-as fi mirat sa nu fie asa, tinand cont de felul tau de a fi, de felul in care te folosesti de mintea cu care ai fost inzestrata.
Asa este! Ceasuri (si pantofi) nu vom avea niciodata atatea cate ne-am dori… :)
Lasa, ca au barbatii cuc… Nu le trebuie rival… :-P
:)) Deci nu sunt singura care isi da lucrurile din casa, daca vreo pustoaica spune ca ii place. :)))) E o fericire pe prietenele baiatului meu, cand vin in vizita. :)
Îmi place grozav să trândăvesc uitându-mă cum se mişcă secundarul unui ceas! :)
În ultima vreme, ceasul este atât un accesoriu la modă cât și măsurator al timpului. Deși mai trag și câte un ochi la ecranul telefonului, folosesc mai des ceasul. Și îmi place ideea de a avea o colecție de ceasuri (de mână, de buzunar, noi și high-tech, vintage).
Cam asa trandaveam eu in orele de fizica, din care oricum nu intelegeam mare lucru… Imi priveam ceasul, urmarindu-i mersul, secunda cu secunda. :)))
Eu chiar ma gandeam serios sa ma apuc de colectionat ceasuri… Am vazut o chestie simpatica pe pinterest: arborele genealogic al unei familii, cu poza fiecarui membru pusa intr-un ceas vintage…
Foarte bine scris articolul! Ai talent!
Daca ziua ar avea 48 de ore, tot scurta ni s-ar parea. Am gasi din ce in ce mai multe lucruri de facut si nu ne-ar ajunge o zi pentru a le duce la capat pe toate, nici daca am avea 100 de ore la dispozitie / zi… :)
Cred ca mai rau ar fi de cei care deja sunt sedentari… :)