Prima noastră seară în Malaga. Obosiți de pe drum și înfometați, ne așezăm pe terasa unei cârciumi, să mâncăm. Meniul – în spaniolă și engleză. Alegem noi ce alegem de acolo (carne, cartofi prăjiți, salată de roșii). Stăm de vorbă despre câte în lună și în stele. Ne amuzăm privind spre trecători. Fumăm și bem – eu sangria, Mihai o bere. La un moment dat vine chelnerul cu un platou uriaș pentru cei de la masa vecină. Arăta atât de bine (platoul), încât nu ne puteam dezlipi ochii de la el. Mihai mă întreabă:

-Oare ce le-a adus ăstora să mănânce?

Omul de la masa vecină se întoarce spre noi, zâmbește larg și ne întreabă în cea mai pură limbă română:

-Arată bine, nu-i așa?

După episodul ăsta ne-am tot întrebat ce bazaconii vorbiserăm la masă. În toate celelalte 11 zile de vacanță am vorbit numai în șoaptă sau deloc prin muzee, restaurante și, în general, prin locuri aglomerate. :D

Iată și prima poză făcută în Malaga. Nu știu cum se numește copacul care face aceste superbe flori mov.