Am locuit mereu la bloc, intr-un cartier aglomerat, de unde nu puteam vedea decat mici portiuni de cer. Dar m-am plimbat mult, am urcat munti si am strabatut ape, dupa cum ar spune poetul. Am admirat multe apusuri si sper sa mai prind multe altele. Totusi, in viata mea nu am vazut cerul mai frumos decat in Scotia, unde apusurile de soare sunt spectaculoase de fiecare data, insa predominant in luna ianuarie, cand cerul are zilnic alte culori de foc.
Niciodata nu ma pot minuna indeajuns de frumusetea ireala cu care apusul de soare picteaza cerul Scotiei. Din pacate, rareori imi aduc aminte sa fac fotografii sau sa filmez, ca sa le arat si altora ceea ce vad ochii mei incremeniti de atata splendoare. Cumva, mintea mea se blocheaza. Raman cu ochii lipiti de cer, ca un copil cae vede in vitrina cea mai dulce si apetisanta prajitura.
Am totusi prin calculator cateva poze facute de la geamul sufrageriei, atunci cand s-a nimerit sa am telefonul la indemana si inspiratia de a fotografia. Am ales o singura poza pe care sa o pun pe blog, caci este reprezentativa pentru ceea ce doresc sa transmit. Cerul Scotiei pare sa ia foc uneori. E fascinant sa il privesti si, ori de cate ori l-ai vedea, va fi mereu ceva nou, caci fiecare apus de soare este unic.
Daca te uiti cu atentie, observi ca am surprins in poza casele din zona si o mare parte din cer. Mi-as fi dorit sa pot cuprinde totul intr-o singura fotografie, insa nu mi-a trecut prin cap sa incerc diverse tehnici pe care telefonul mi le pune la dispozitie sau macar sa filmez pentru a cuprinde o cat mai mare parte din focul care se imprastiase in culori minunate pe cerul scotian. Dar sper ca imaginea sa te bucure si sa iti ofere o idee despre ceea ce poti vedea in Scotia.
Superb!