Aparatul de spălat cu presiune

Eram singură acasă. Atât de singură încât liniștea devenise parte din mine. Nici măcar o muscă nu bâzâia, să întrerupă o clipă șirul propozițiilor care mi se derulau prin fața ochilor. Cartea era tot mai grea în mâna amorțită. A căzut, tot în tăcere, când am ațipit. Apoi cerul parcă s-a crăpat și toate zgomotele universului s-au revărsat în camera mea, alungând deopotrivă somn și liniște. Am sărit din pat, speriată. De unde vine acest zgomot ciudat?

Primul meu gând a fost că s-a spart o conductă de gaz și că întregul bloc e în pericol. Am străbătut distanța până la ușă în câteva secunde. În fața blocului zgomotul era mai puternic, dar nimeni nu părea să îi dea importanță. I-am întrebat pe băieții de la brutăria de peste drum și mi-au spus că șeful lor tocmai a achiziționat un aparat de spălat cu presiune și îi făceau proba.

Trebuia să văd cu ochii mei pentru a mă liniști. Am intrat în micuța curte a brutăriei. Pe gresie erau împrăștiate lăzi goale. Un muncitor avea la picioare un aparat ce mă ducea cu gândul la aspirator. La celălalt capăt al furtunului am văzut un soi de pușcă din care apa ieșea cu o presiune incredibilă. Curioasă din fire, am insistat să testez și eu aparatul de spălat cu presiune. Mi-a zvâcnit scurt în mână și a împins o ladă până în poartă.

L-am adus aproape de picior și atunci am simțit o mică arsură la gleznă. Presiunea apei era atât de mare, încât putea afecta pielea dacă nu eram atentă. După ce am spălat vreo zece lăzi, am fost declarată expertă și lăsată să merg acasă. Nu m-au plătit pentru munca depusă, care a durat mai puțin de un minut. :)))

De atunci au trecut câțiva ani. Urechile mi s-au acomodat repede cu zgomotul pe care aparatul de spălat cu presiune îl face când întâlnește lăzile golite de pâine. M-am acomodat și cu gălăgia pe care o fac bietele lăzi când sunt aruncate până în poarta metalică de presiunea uriașă. Nu mă pot acomoda cu ideea că unii au un job atât de misto, că sunt plătiți ca să se joace de-a vânătorii și să împuște absolut toate gunoaiele care se adună pe fundul unei lăzi de pâine.

Chiar în acest moment, în timp ce tastez cuvintele pe care voi le citiți, cineva stă cu pușca unui aparat de spălat cu presiune în curtea brutăriei de peste drum, dezintegrând orice pată, orice firimitură, orice mizerie care ar avea îndrăzneala de a se ascunde acolo.

Faptul că am aflat întâmplător ce este un aparat de spălat cu presiune nu m-a împiedicat să râd cu lacrimi când am aflat că o persoană pe care o cunosc a fost rugată să spele bine gresia din jurul piscinei șefilor. A transpirat muncind cu mopul, cu peria, cu tot felul de soluții, ca la final, când au venit patronii, să afle că era de așteptat să folosească minunea de aparat de lângă piscină, minune care, în numai câteva clipe, face din gresia murdară sau pătată gresie nouă, lucind de curățenie.