Apa trece, pietrele rămân

Apa trece, pietrele rămân. Iată un clişeu de care ne folosim adesea, uitând că apa are forţa de a împinge la vale tot ceea ce îi blochează trecerea. Tot apa are şi răbdarea de a măcina piatra particulă cu particulă. Următorul răsărit ar putea scoate la iveală o albie pe deplin modificată. Următorul ceas ar putea crea iluzia că iarba s-a transformat în plete de ondină. Următorul fâlfâit de aripi ar putea metamorfoza inima de porumbel într-o cireaşă bine coaptă.

Următorul nor plutind în albatru infinit ar putea lăsa impresia că s-a suit la cer apa ce legăna o barcă. Următorul val ar putea fi galben de toamnă sau clinchet de gene din piatra măcinată de apa ascunsă în sora Fântână. Om-ştafetă, călare pe o bicicletă aş putea străbate viaţa, din crâng şi până unde se termină râul obosit. Cine îmi va urma?

 

 

“am hotărât în sfârşit să plec

să pornesc de pildă dintr-un grajd înecat în aburi

să merg aşa până la un crâng (tufiş) unde mă aşteaptă sora Fântână

să mă reazem acolo de prăbusirea ei” – Versuri de Gellu Naum (Sora Fântână)

Reţeta:

Se dau 12 cuvinte-piatră: bicicleta, porumbel, ceas, barca, galben, falfait, plete, gene, albie, rasarit, nor, cliseu… Se amestecă bine într-un ciur, lăsând apa şiroi să curgă peste ele. Când sunt bine spălate se răstoarnă pe o hârtie albă şi se ascund printre alte cuvinte. Se formează textul. Se scrie titlul-proverb: Apa trece, pietrele rămân. Se suie în tabel. Se invită prietenii la un club de lectură. Se cere o favoare: like şi share. :-P

Imi place maxim sa scriu astfel de texte si as face asta de cateva ori pe zi, numai ca timpul mi-a dovedit cat de putin sunt oamenii interesati de ele. Desigur, e si din cauza ca multi nu le inteleg, iar eu nu stau sa le explic ce a vrut sa spuna poetul.

Apa trece, pietrele rămân: un proverb aparent simplu, dar profund în semnificații și implicații. Această expresie transcende sfera sa aparent banală pentru a oferi o perspectivă adâncă asupra vieții, schimbărilor și perenității. În acest eseu, vom explora sensurile multiple ale acestui proverb și vom reflecta asupra modului în care se aplică în viața noastră cotidiană.

La prima vedere, expresia “Apa trece, pietrele rămân” sugerează ideea trecerii ireversibile a timpului și a schimbărilor inevitabile în viață. Apa, ca simbol al fluxului continuu al vieții, reprezintă schimbarea și mișcarea constantă. În fața acestei fluxuri aparente, pietrele devin reprezentarea stabilității, a elementelor care rămân neschimbate. Astfel, proverbul ne amintește că în ciuda tuturor schimbărilor și evenimentelor efemere, există aspecte și valori fundamentale care rămân constante și nedezrădăcinate.

Această perspectivă poate fi aplicată la nivel personal, de exemplu, în ceea ce privește principiile și valorile noastre fundamentale. În viața noastră agitată și plină de schimbări, este esențial să avem un anumit fundament moral și spiritual care să ne orienteze și să ne ofere stabilitate în fața provocărilor și vicisitudinilor. Așa cum apa curge încontinuu, viețile noastre sunt pline de momente efemere, însă valorile noastre fundamentale sunt pietrele care rămân neschimbate în acest flux.

De asemenea, expresia poate să ofere o perspectivă asupra rezilienței și a forței de caracter. În fața adversităților și dificultăților, suntem nevoiți să fim precum pietrele care rezistă la trecerea apelor. Capacitatea de a rămâne stabil și de a înfrunta provocările cu demnitate și rezistență demonstrează puterea noastră interioară și capacitatea de adaptare. Asemenea pietrelor care rezistă la șuvoaiele apelor, oamenii pot să-și păstreze integritatea și să evolueze în mod constructiv prin experiențele dificile.

Cu toate acestea, interpretarea proverbului nu se oprește aici. Se poate extinde și la nivel societal sau global. În contextul schimbărilor sociale, politice și economice, expresia sugerează că, în ciuda modificărilor care pot afecta structurile sociale sau politice, există elemente de bază care persistă și rămân neschimbate. Valorile umane fundamentale, drepturile și demnitatea indivizilor, precum și aspirațiile comune, pot fi considerate pietre care rezistă la fluxul schimbărilor.

În concluzie, expresia “Apa trece, pietrele rămân” reprezintă o metaforă complexă a vieții, aducând în prim plan tema schimbării și perenității. Proverbul ne îndeamnă să reflectăm asupra valorilor noastre fundamentale, să fim rezistenți în fața provocărilor și să recunoaștem că, în ciuda trecerii timpului și a schimbărilor inevitabile, există elemente stabile și inalterabile care definesc esența noastră.