E tare enervant momentul în care prinzi un peisaj frumos, când observi un nor interesant pe cer sau când vezi o pasăre zburând cu aripile încordate în vântul puternic și remarci faptul că toate cablurile alea electrice îți vor strica opera de artă, îmi spunea ieri sora mea, supărată că nu putea imortaliza un anumit nor din cauza firelor ce păreau să taie cerul. Ca să îi treacă supărarea, i-am luat telefonul din mână, l-am îndreptat către înalt și am apăsat butonul. I-am spus, mândră de prezența mea de spirit:

-Uite că merge. De ce să te enervezi că oamenii au cotropit natura, când poți profita de ocazie pentru a transforma cablurile în ceva artistic?

Desigur, antitalentul meu de fotograf a ieșit imediat la iveală, însă în continuare consider că ideea e bună. Ar mai trebuie doar să fie folosită de cineva cu adevărat priceput. Am lăsat firele să se deschidă de jos, de la baza fotografiei, așa cum se deschide un con de lumină pe scenă ca să atragă atenția asupra anumitor detalii. Eu am vrut să cuprind în “conul meu de lumină” cioara care se bucura de vântul puternic, luna apăruta pe cer la ora trei după-amiaza, vârful copacului care începe să înmugurească și, desigur, norii albi ca niște uriași bulgări de vată încă neînvârtită pe băț.