Pentru a-mi reintra în ritm, pentru a mă acomoda cu aşezatul la calculator doar după certurile zilnice cu copilul, m-am gândit că cel mai uşor ar fi să încep cu o leapşă. Vladen, ştiu, blogul nu este obligaţie sau serviciu cu cartelă de pontaj. Îmi place să scriu, îmi place să interacţionez cu oamenii, îmi place lumea virtuală, dar din când în când regăsesc plăcerile vieţii domestice şi atunci mă întreb de ce îmi pierd vremea în online, în loc să stau cu familia sau să ies mai mult pe afară. Apoi mă apucă iar dorul de blog…

Tema pentru astăzi este enumerarea unor defecte, calităţi şi anomalii.

Nu vreau să îmi înşir aici toate defectele pe care ştiu că le am, aşa că voi enumera câteva din cele care îi enervează pe băieţii mei: sunt atât de cicălitoare, încât uneori nici eu nu mă suport. Îmi place ca fiecare lucru să fie la locul lui şi mă enervez când caut ceva, dacă nu este acolo unde trebuie. În acele clipe, e mai bine pentru toată lumea să fiu singură, să mă descarc în voie, fără să ridic vocea la cineva anume. Fumez prea mult şi mănânc prea puţin. Din această cauză am început să semăn cu Olive, celebra soţie a lui Popeye. Mă entuziasmez prea repede uneori, visez cai verzi pe pereţi şi trezirea la realitate îmi produce dureri.

Unii ar putea spune că a fi cinstit în anul 2012 este un defect. Eu prefer să cred că este calitatea mea cea mai de preţ. Faptul că pot fi un prieten de nădejde, că oamenii pot avea încredere în mine, mă face să fiu mândră. Accept oamenii aşa cum sunt, cu bune şi rele.

La anomalii aş fi vrut să spun că nu suport să fiu atinsă de oameni pe care nu îi cunosc prea bine, dar deja a scris Vladen. Oare este considerată anomalie tendinţa mea de a dormi pe diagonala patului?