În urmă cu vreo 350 de zile, când ni s-a cerut să recomandăm un coleg sau mai mulți pentru titlul de Angajatul anului, eram atât de nouă pe aici încât îmi foșnea ambalajul când mergeam prin fabrică. Știam exact pe cine mi-aș fi dorit să votez, însă intuiția îmi șoptea să stau în banca mea, deoarece persoana respectivă era, cel puțin pentru echipa în care lucram, tot ceea ce poate fi mai rău și mai dezagreabil. M-am lăsat ghidată de voturile și insistențele celorlalți și am scris după dictare: o votez pe x pentru că e un om bun, cu suflet mare. Punct. Sigur că x nu a avut nici o șansă la marele premiu.
Anul acesta situația este diferită. Când au venit hârtiile pentru nominalizarea celui mai cel coleg, m-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta, ba chiar am încercat să îmi amintesc și de colegii din vechiul shift. Cine ar merita votul meu? Criteriile după care să alegem erau scrise, negru pe alb, pe hârtie: să fie un om bun, să fie dedicat principiilor companiei, să se gândească întâi la ceilalți și apoi la el… Ehe, ultima parte era o utopie, așa că am ignorat-o. Am ales un român. Nu din patriotism, ci pentru că îl plac și pentru că:
-observă întotdeauna lucruri care poate nouă, din grabă, ne scapă; ne atrage atenția asupra lor (dovedind astfel că susține permanent compania)
-are mereu un zâmbet și o vorbă bună pentru fiecare om din fabrică
-m-a ajutat de multe ori să îmi îmbunătățesc nivelul cunoștințelor de limba engleză.
Nu știu dacă va câștiga sau nu premiul de Angajatul anului 2018, însă motivele pe care le-am notat pe foaia de vot (toate reale) bifează, fără să pară că o fac, multe dintre punctele pe care compania le sugerează în nota informativă. Zâmbesc în timp ce împachetez pâinile ce vin pe bandă. Îmi dau seama că aș putea face câte o asemenea scurtă descriere tuturor colegilor pe care îi plac, indiferent de naționalitatea lor. Nu au fost chiar degeaba cei șapte ani în care mi-am câștigat pâinea (sau măcar câteva felii din ea) scriind pentru alții.
M-aș putea vota chiar pe mine, dacă nu mi-ar fi jenă, căci mă încadrez bine în cerințe:
-sar întotdeauna în ajutorul colegilor pe care îi observ în nevoie
-repar ceea ce strică alții prin fabrică (veți râde, însă jobul meu preferat este să sortez gunoaiele aruncate de-a valma de ceilalți, pentru că fabrica are nevoie ca tot ceea ce nu mai folosim să fie reciclat)
-sponsorizez lunar The Guide Dogs for the Blind Association (compania noastră pune mare accent pe sprijinirea comunităților locale)
-donez întotdeauna câte ceva când merg la cumpărături (supermarketul Tesco are la ieșire un coș uriaș în care poți lăsa produse cumpărate pentru defavorizații zonei)
-în perioada sărbătorilor de iarnă am dăruit câteva lire fiecărui grup de copii sau adulți care a cântat, dansat sau gătit (oferind gratuit preparatele clienților care se opreau acolo) la intrarea în magazinul Tesco sau în mall-ul din Livingston
-fac multe cumpărături (în general cărți și jucării pentru câinele meu) la charity – magazine care, cu banii câștigați din vânzarea produselor donate de alții, susțin diverse cauze.
Dar cum să afle compania toate astea, dacă nimeni nu o spune?
Asa îți este mai mare dragul sa lucrezi și sa traiesti.
Poate ca ar trebui ca in formularul de vot sa fie o rubrica cu detalii ca cele pe care le-ai scris tu aici despre omul respectiv si astfel oamenii ar ajunge sa se cunoasca mai bine si cei din companie ar sti mai multe despre ei. Eu cred ca intr-o zi chiar vei ajunge angajata anului. :)