Privesc în urmă, printre amintiri, şi văd o puştoaică veselă, arogantă şi inconştientă, diferită de ceea ce sunt azi. Unde a dispărut copila aia? Oare este ascunsă pe undeva aşteptând momentul potrivit pentru a ieşi la suprafaţă? Astăzi am atâtea griji, atâtea probleme, încât uit că trebuie să râd şi să mă bucur de viaţă, aşa cum făceam altădată. O amintire de la strand, de undeva din indepartata tinerete…
Eu, el şi gaşca lui de nebuni am petrecut o zi de vis la un ştrand din Ploieşti. Am înotat, am jucat leapşa in apă, băieţii au făcut concursuri de sărituri de la trambulină, ne-am jucat cărţi pe porunci. La apusul soarelui am luat-o încet spre casă cu hainele pe bicicleta unui prieten, sperând să mai furăm două raze de soare până la întâlnirea cu civilizaţia (ştrandul era într-un loc izolat în incinta unei rafinării).
Spre invidia găştii, ne-a adunat de pe stradă un coleg de-al lui, care întâmplător trecea cu camionul prin zonă. Ne-a dus până în cartierul în care locuiam, dar n-a vrut să bage maşina prin hăţişul străduţelor, aşa că ne-a lăsat la o distanţă de vreo 10 blocuri.
Mulţumiţi, am coborât din maşină, ne-am luat de mână, am făcut 3 paşi şi ne-a căzut cerul în cap.ERAM ÎN COSTUME DE BAIE şi fără nici o posibilitate de a schimba situaţia. Aşa am şi ajuns acasă, alergând cu capul în jos, cum fac struţii. Ce amintire!
Haha! Super! Frumnoasa amintire!
Cu 20 de ani iaintea ta ,am avut si eu peripetii la strandul acela.Ma apuca nostalgia.Timpuri cu un parfum unic.
Multumesc, Pedro! :))
:)) Am vazut ieri poze cu strandul Astra. L-au lasat in paragina… Esti si tu din Ploiesti? Ca la profil scrie Targoviste.