Amintiri din adolescenta… Începusem să vă spun că intrasem într-o relaţie furtunoasă. El ştia ce vrea de la viaţă(nu era prea pretenţios), avea curajul de a înfrunta lumea şi îşi făcuse “un nume” în cartier. Dar eu eram la fel de curajoasă, eram mândră şi impulsivă. Amândoi eram posesivi, dar în acelaşi timp iubeam libertatea proprie. Normal că în asemenea condiţii relaţia noastră nu putea fi decât plină de scântei.
Vecinii mei de bloc plănuiseră o excursie la munte, dar el nu vroia să meargă, pentru că se simţea obosit, prefera să-şi petreacă duminica în pat. Supărată, am coborât din camion trântind uşa, iar în spatele meu am auzit zgomot de cioburi. Mi-a ţinut o predică de o jumătate de oră pentru oglinda spartă. A schimbat-o, dar se pare că dracu îşi băgase codiţa pe acolo, că n-au trecut nici trei zile şi un alt camion a agăţat frumuseţe de oglindă nou-nouţă şi a dat-o jos cu tot cu suport. Alţi nervi, alţi bani, altă schimbare.
Nu trece o săptămână şi iar cobor încercând să închid uşa(în stilul meu). Să vă mai spun că l-am lăsat fără oglindă? Nu cred că are rost. Dar să ştiţi că nu era tâmpit. Timp de 5 ani, cât am fost împreună, oglinda aia a rămas acolo,plină de crăpături lipite cu scotch.
Zambesc la aceste amintiri din adolescenta…
saraca oglinda..prin cate a trecut
Eu in locul vostru luam o oglinda pe care o puneam numai cand plecam la drum:)) in rest o tineam bine pusa(ascunsa) :))
Da, mi-e mila de ea… :))
:)) Buna ideea…