Mi s-a furat o oră, poate cea mai dulce oră din viață. Să nu-ți imaginezi că sunt sonată. Vorbesc despre ora fantomatică a nopții de sâmbată spre ultima duminică din martie, când somnul era greu și visul neînceput. Sincer îți spun că-mi vreau ora înapoi, să mă mai pot cufunda puțin în siguranța unei lumi închipuite, simbol teatral pe-o scenă infinită de posibilități. Îți dăm susan împrăștiat peste pâinea sărată, îți dăm sirop stors din ambrozie*, îți dăm nectarul cel mai pur, îți dăm tăria unui spirit liber de prejudecățidar ora înapoi nu ți-o putem da, mi-au răspuns cei din sistem. Nu putem provoca un seism în lume doar pentru că vrei tu să dormi o oră-n plus, să mai ascunzi în sacoșa amintirilor un vis sașiu, mi-au mai spus ei, înainte de a-mi trânti ușa în nas.

Supărată, m-am decis să utilizez cele 12 cuvinte (spirit, sirop, seism, siguranta, susan, sarata, simbol, sincer, sistem, sacosa, sonata, sasiu) pentru a-i face de rușine de blog. Data viitoare când îi întâlnesc să știi că îi trimit la stârpit de ambrozie.

– Ambrozia (Ambrosia artemisiifolia) este o plantă anuală, perenă, prezentă în grădini, în culturile de cereale și de floarea-soarelui, respectiv în zonele lăsate în paragină (de aici denumirea populară: iarbă de paragină) cum ar fi pe marginea drumurilor și a căilor ferate, în apropierea dărâmăturilor pe șantierele de construcții, în zone unde s-a depozitat pământ excavat, respectiv pe terenurile lipsite de vegetație și prost întreținute.”

Numai ce am aflat de la tv că planta numită ambrozie e păcătoasă rău și trebuie musai eradicată de pe suprafața pământului. Omul, ca de obicei, atotstăpânitor peste planetă, cu drept de viață și de moarte asupra mediului înconjurător.